Tehnicile meditative au vreo valoare?

Posted on Location: 3min read40 views

Multe persoane, printre care mă număr și eu, provenim din diverse tradiții în care meditația este predată ca tehnică. Suntem învățați diverse forme de control, cum ar fi concentrarea asupra respirației sau asupra diverselor părți ale corpului.

În tradiția Zen, atenția ne este îndreptată puțin mai jos de ombilic. Deseori, ni se spune să stăm într-un anumit mod. Aceste tehnici și discipline au fost predate de sute și mii de ani, și nu este intenția mea să sugerez că sunt lipsite de valoare sau merit. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că atunci când începem să renunțăm la aceste tehnici și la acest tip de concentrare, ne putem apropia de starea naturală a ființei noastre. De cele mai multe ori, aceste tehnici ne obstrucționează starea naturală a conștiinței.

Când țin tabere spirituale, încep deseori prin a spune că sunt conștient de faptul că fiecare avem modalitatea proprie de a medita și de a ne centra. Unii oameni își urmează respirația. Unii oameni rostesc o mantră (în hinduism sau budism, un cuvânt, sunet sau o serie de cuvinte repetate, menite a ajuta la aprofundarea meditației), în timp ce unii respiră profund, iar alții practică vizualizarea. Continui prin a spune grupului că este în regulă să practice aceste tehnici la începutul meditației, întrucât reprezintă moduri potrivite de a aduce mintea în prezent. Ele ne permit să acumulăm energia mentală și resursele minții active și să le revărsăm în aici și acum. Însă ceea ce sugerez este că oricât de mult sau de puțin am medita, să rezervăm timp pentru a renunța la orice tehnică pe care o folosim. Dacă mă concentrez asupra respirației, voi încerca și să încetez să o mai fac. Ce se întâmplă când nu îmi mai urmăresc mintea? Sau când nu îmi mai rostesc mantra? Aceste practici ne pot ajuta să ne aducem atenția în momentul prezent; aceasta este valoarea lor principală. Însă odată ce atenția se află în prezent, invitația este de a renunța la aceste tehnici și de a începe introspecția ființei noastre reale.

Astfel, am descoperit că deseori, dacă nu suntem atenți, aceste tradiții și tehnici străvechi – pe multe dintre ele le-am studiat și eu, fiind extrem de valoroase – devin un scop, și nu un mijloc de a ne atinge scopul. Ceea ce oamenii sfârșesc prin a dobândi este pur și simplu o disciplină. Ei își urmăresc respirația ani la rând și, în cele din urmă, devin experți în a o face. Însă spiritualitatea nu înseamnă a-ți urmări respirația, ci a te trezi din somnul separării de adevărul unității. Despre asta este vorba, și este ușor să uităm toate acestea dacă urmăm prea îndeaproape o anumită tehnică. Așadar, putem începe prin a aplica o tehnică, ne putem concentra asupra respirației o vreme, putem rosti o rugăciune sau o mantră, putem folosi vizualizarea, însă sugestia mea este să avansăm rapid dincolo de aceasta către descoperirea realității care se manifestă atunci când permitem ca totul să fie așa cum este. În aceste momente începem tranziția de la controlul minții la Adevărata meditație. Este un aspect revoluționar. Foarte mulți oameni au uitat de această tranziție, au uitat cum să-i permită să aibă loc. Ei au uitat că momentul în care poți – și ar trebui – să renunți la control vine destul de repede.

fragment din „Adevărata meditație. Descoperă libertatea purei conștiințe” – Adyshanti

Cu iubire,
signature

Subscribe so you don’t miss a post

Sign up with your email address to receive news and updates!

Care sunt gândurile tale?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

No Comments Yet.

Abonează-te pentru gânduri bune&inspirație!

Previous
Introspecția meditativă – Ce sunt eu?