Meditația – o atitudine pură

Posted on Location: 6min read140 views

Ideile noastre legate de meditație sunt de obicei dictate de condiționări din trecut – ce am învățat despre ea, ce credem că este meditația de fapt, unde credem că ar trebui să ne conducă. Meditația poate servi unei multitudini de scopuri.

Unii oameni practică meditația pentru o sănătate fizică sau emoțională mai bună sau pentru a-și liniști corpul și mintea. Unii oameni meditează pentru a-și deschide anumite canale energetice și centri subtili din corp, numiți deseori și chakre. Alți oameni meditează pentru a dezvolta iubire și compasiune. Unii oameni meditează pentru a atinge stări modificate de conștiință. Alți oameni meditează pentru a dobândi anumite puteri spirituale sau mentale, numite siddhis-uri. Și apoi mai există meditația menită să ne ajute să ne trezim din punct de vedere spiritual sau să atingem iluminarea. Fix acest tip de meditație – cea care susține trezirea spirituală și iluminarea – este cea care ne interesează. La asta se referă Adevărata meditație.

Nu contează dacă suntem începători sau dacă practicăm meditația de mult timp. Am descoperit că nu istoricul contează, ci mai degrabă atitudinea cu care abordăm meditația. Cel mai important lucru este să avem o atitudine deschisă, pură, care să nu fie influențată în nici un fel de trecut, de ceea ce am auzit despre meditație în societate, în mass-media sau în diversele tradiții spirituale și religioase. Este necesar să abordăm noțiunea de meditație într-o manieră nouă, pură.

În calitate de îndrumător spiritual, am întâlnit numeroși oameni care practică meditația de foarte mulți ani. Unul dintre lucrurile pe care le aud în mod obișnuit de la majoritatea oamenilor este că, în ciuda practicii meditației îndelungate, se simt neschimbați. Transformarea interioară profundă – revelația spirituală – oferită de meditație, este ceva ce scapă majorității oamenilor, chiar dacă practică meditația de foarte mult timp.

Există o sumedenie de motive specifice pentru care unele practici meditative nu conduc la starea de transformare promisă. Motivul principal este cât se poate de simplu și de ușor de ratat: abordăm meditația cu o atitudine nepotrivită. Ne desfășurăm practica meditativă cu o atitudine de control și manipulare, iar aceste este motivul pentru care meditația pare că ne duce într-un punct mort.

Starea trezită a ființei, starea iluminată, poate fi numită și starea naturală a ființei.


Cum ar putea controlul și manipularea să ne conducă la starea noastră naturală?

În cele din urmă, iluminarea nu este nimic altceva decât starea naturală de a fi. Dacă dai la o parte toată terminologia și jargonul complex, iluminarea înseamnă pur și simplu a ne întoarce la starea naturală de a fi.

O stare naturală înseamnă, bineînțeles, o stare care nu este creată, o stare care nu necesită efort sau disciplină pentru a fi menținută, o stare care nu este intensificată de nici un tip de manipulare fizică sau mentală – cu alte cuvinte, o stare cu totul firească și spontană.

Aici se regăsește unul dintre motivele pentru care, de cele mai multe ori, meditația ne conduce într-un punct mort. Privite îndeaproape, multe dintre tehnicile meditative reprezintă modalități de control. Atâta timp cât mintea este cea care ne conduce și ne ghidează experiența, este puțin probabil să putem atinge o stare naturală. Aceasta este o stare în care nu suntem controlați de minte.

Când mintea este implicată în control și manipulare, ea ne poate conduce la diverse stări de conștiință: poți învăța cum să îți liniștești mintea sau poți accesa chiar anumite puteri mentale. Poți realiza multe lucruri practicând un stil de meditație bazat pe tehnică, altfel spus, orientat spre manipulare. Însă ceea ce nu poți să faci, este să atingi starea naturală, spontană, de a fi.

Majoritatea persoanelor, atunci când se pregătesc să mediteze, se întreabă mai întâi: Cum îmi pot controla mintea?” Aceasta este ceea ce numesc manipulare. Manipulare este un cuvânt dur, însă îl folosesc pentru a vă atrage atenția, pentru a evidenția faptul că atunci când ne pregătim să medităm și să ne întrebăm „Cum îmi pot controla mintea? Cum pot găsi pacea? Cum voi găsi liniștea?”, mintea se întreabă de fapt: „Cum mă pot controla ca să mă simt mai bine?”

Astfel, îți poți controla și liniști mintea și corpul prin intermediul unei tehnici de control. Este posibil să te simți bine o perioadă, însă a ne controla mintea pentru a obține o anumită stare de pace sau liniște este asemănător cu a face pe cineva să tacă acoperindu-i gura cu bandă adezivă. Am reușit să facem persoana respectivă să tacă, însă modalitatea a fost o tehnică manipulativă. La ce ne va folosi faptul că acea persoană a tăcut pentru că i-am acoperit gura? De îndată ce vom înlătura banda adezivă, persoana va avea câte ceva de spus, nu-i așa? De fapt, va avea foarte multe de spus!

Cred că oricine a meditat până acum, a avut experiența de a intra în meditație și a atinge un anumit control asupra minții și corpului. Aceasta poate fi o senzație extrem de plăcută. Însă odată ieșit din meditație – de îndată ce te ridici de pe pernă sau scaun – mintea își reîncepe discursul. Prin intermediul controlului, putem experimenta un soi de liniște meditativă, însă de îndată ce renunțăm la control, mintea galopează din nou. Totul se întoarce la starea anterioară. Majoritatea celor care practică meditația cunosc prea bine această dilemă. Putem atinge o anumită stare de pace în timpul meditației, dar când părăsim meditația, pierdem acea liniște.

Adevărata meditație nu se referă la a stăpâni o tehnică, ci înseamnă renunțarea la control. Aceasta este meditația. Orice altceva este de fapt o formă de concentrare. Meditația și concentrarea sunt două lucruri complet diferite. Concentrarea este o disciplină, o modalitate prin care ne ghidăm, controlăm sau direcționăm experiența. În schimb, meditația înseamnă renunțarea la control, renunțarea la a ne mai ghida experiența în orice mod cu putință. Baza Adevăratei meditații o reprezintă renunțarea la control.

Pentru o ființă umană, renunțarea la control este ceva colosal. Este ușor să spui: „Renunță la control”. Însă pentru majoritatea ființelor umane, întreaga noastră structură psihologică, întregul nostru psihic, egoul nostru este constituit în mare parte din control. Astfel, a cere unei minți sau unui ego să abandoneze controlul este o idee revoluționară. Atunci când ne abandonăm, chiar și pentru o clipă, apar tot felul de frici ascunse și ezitări. Mintea se întreabă: „Dacă renunț la control și nu se întâmplă nimic? Dacă mă pregătesc de meditație, dând voie ca totul să fie așa cum este, și nu se întâmplă nimic?” De obicei, acesta este motivul pentru care ne agățăm de o anumită tehnică sau disciplină; mintea se teme că dacă va renunța la control, nu se va întâmpla nimic.

Ceea ce sugerez în Adevărata meditație este să vedem cu adevărat, să privim meditația ca pe o modalitate de a cerceta. Adevărata meditație nu constituie o tehnică nouă, ci mai degrabă o cale de a cerceta noi înșine – în propriul corp, în propria minte, pe baza propriei autorități sau a autorității propriei experiențe – ce se întâmplă atunci când renunțăm la control și permitem ca totul să fie așa cum este. Ce se întâmplă când dăm voie experienței noastre să fie exact așa cum este, fără să încercăm să o schimbăm. În loc să ne învețe o tehnică nouă, Adevărata meditație este o modalitate de contemplare. Ce se întâmplă când renunțăm cu adevărat la control și manipulare?

* fragment din „Adevărata meditație. Descoperă libertatea purei conștiințe” – Adyshanti

Cu iubire,
signature

Subscribe so you don’t miss a post

Sign up with your email address to receive news and updates!

Care sunt gândurile tale?

Your email address will not be published.

No Comments Yet.

Abonează-te pentru gânduri bune&inspirație!

Previous
Iubirea de sine și iubirea de ceilalți sunt inseparabile
Meditația – o atitudine pură