De ce tot rămânem corijenți la „chimia” relațională

Posted on Location: 8min read25 views

Modelul relațiilor personale este un șablon determinat de subconștient care îi ghidează pe toți oamenii, sănătoși sau nu, în alegerea partenerilor lor romantici. Ne influențează și ne dirijează comportamentul în relații, identificarea cu rolurile pe care ni le asumăm, precum și tiparele emoționale și cognitive.

De asemenea, reprezintă procese subconștiente responsabile cu „tipurile de personalitate opuse” care se potrivesc perfect, coroborate cu confortul și naturalețea cuplului „dansator”.

Când aceste procese psihologice și de relație se combină, partenerii îndrăgostiți cred (și simt) că au ajuns în sfârșit într-un sanctuar personal și relațional în care singurătatea și rușinea lor profundă nu le mai suflă în ceafă.

Conform majorității clinicienilor specializați în psihologia dezvoltării sau în terapiile psihodinamice, oamenii tind să-și reproducă experiențele din copilărie legate de interacțiunea cu părinții în relațiile lor adulte. E suficient să spunem că legăturile de atașament din copilărie creează un manual de instrucțiuni pentru toate relațiile viitoare. Este ghidul preferințelor subconștiente și subconștiente interpersonale, cunoscute și ca instincte de relație. Acestea îi învață pe oameni diversele „reguli” ale relațiilor lor.

Șablonul relațiilor constrânge subconștient o persoană să se îndrepte către un individ atrăgător și la prima vedere inofensiv. În termeni psihodinamici, energia emoțională a copilului odinioară traumatizat, care este reprimată sau blocată în memorie, conduce atracția și procesul inițial de curtare.

„Copilul traumatizat” comunică cu claritate cu sinele său adult prin ceea ce oamenii numesc „intuiție” sau „presimțire” și prin reacții somatice (corporale) reflexe. Un exemplu de mesaje somatice pozitive ar fi „fluturii” din stomac. Greața sau durerile de spate ar putea reprezenta un exemplu negativ.

Când se află în compania unui potențial partener romantic care are un șablon de relație complementar, oamenii trăiesc în mod instinctiv un sentiment calm și intuitiv de familiaritate și de siguranță. Ironic, în cazul codependentului, acest lucru creează presupunerea eronată că sentimentele respective se traduc prin securitate. Din păcate, nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Așadar, tiparele de atracție ale unei persoane sunt determinate aproape în exclusivitate de șablonul relațiilor personale ale acesteia; acesta este, de fapt, sindromul magnetului uman.

Chimia în relație

Când doi oameni interesați romantic unul de celălalt trăiesc sentimente spontane de conexiune și confort, înseamnă că se simt atrași unul de celălalt. Atracția este un fenomen reflex și automat, adică este trăit simultan și reciproc de oameni opuși compatibili. Oamenii descriu adesea această reacție sub forma unor „scântei” pe care le simt sau a dragostei la prima vedere. Atracția provoacă o experiență emoțională împărtășită a speranței, a entuziasmului și a nerăbdării. Nu este ceva neobișnuit ca acești oameni legați unul de celălalt să lase precauția deoparte și să pornească moderat-spre-rapid procesul de curtare. Acesta este momentul în care apar impulsurile sexuale puternice sau ceea ce eu numesc nevoia de contopire.

Atracția nu se poate petrece în lipsa potrivirii elementelor antagonice ale dansatorilor codependenți și narcisiști. Nu are importanță dacă aceștia s-au cunoscut în urma unui proces coordonat și verificat cu atenție sau din pură întâmplare. Indiferent dacă au ajuns împreună după o întâlnire pe nevăzute, printr-un serviciu sau aplicație de întâlniri romantice pe Internet, sau cu ajutorul mătușii Yente (pețitoarea din Scripcarul de pe acoperiș), reacția chimică a atracției va stabili dacă întâlnirea romantică se va încheia cu o strângere de mână și cu aluzia lipsită de sinceritate haide să fim doar prieteni, sau cu o experiență feerică reciprocă ce nu are limite și pe care nici unul dintre parteneri n-ar vrea s-o vadă sfârșită vreodată.

Cu toate că forțele subconștiente sunt cauza primară a atracției, alegerea și preferințele conștiente joacă un rol semnificativ în trăinicia relațiilor romantice care se formează. Pe scurt, mintea conștientă duce persoana la dans, în vreme ce mintea subconștientă o face să danseze (și să nu se mai oprească!).

Am identificat trei categorii în care se împarte această atracție, fiecare reprezentând o configurație diferită a combinațiilor de personalitate:

  • Chimia pozitivă: potrivirea perfectă a tipurilor de personalitate, care duce la o familiaritate confortabilă și un sentiment de siguranță. Acesta este cazul în care apar „artificiile” și pasiunea intensă. Poate fi terenul de joacă al îndrăgostiților sănătoși, dar și al celor disfuncționali. Este mult mai intensă pentru perechile disfuncționale de tipul codependenților și narcisiștilor.
  • Chimia neutră: când ambii parteneri sunt mai degrabă asemănători, dar nu sunt bolnavi și nici deficitari emoțional. Este o experiență anostă, aproape de cea dintre frate și soră, fără entuziasm, dar și fără disconfort.
  • Chimia negativă: când se asociază două personalități disfuncționale similare, cum ar fi doi narcisiști patologici sau doi codependenți. Poate fi o situație foarte inconfortabilă, ba chiar supărătoare.

Chimia pozitivă

Chimia pozitivă între indivizi sănătoși și echilibrați emoțional este acea emoție de tipul „Uau, chiar îmi place omul ăsta!” și preaslăvită în mii de filme romantice și melodii de dragoste. Oamenii aflați în toiul unei asemenea întâlniri au instantaneu senzația de confort și familiaritate, urmată de un interes comun reciproc. Fiecare trăiește o stare de optimism și de motivație în privința unui posibil proces treptat de curtare. Chiar dacă atracția pentru parteneri sănătoși poate și ea să stârnească o reacție puternică, de impact, nu se compară câtuși de puțin cu senzațiile tari din punct de vedere psihologic, comportamental și biologic ale asocierilor dintre partenerii disfuncționali.

Atracția pozitivă dintre tipuri de personalitate opuse disfuncționale, cum sunt codependenții și narcisiștii, este percepută ca un val copleșitor sau un tsunami de exaltare și euforie care depășește rapid sentimentele obișnuite de singurătate și nesiguranță. Pentru unii echivalează cu câștigarea premiului cel mare la loterie.

Această atracție este cauza orbirii temporare a uneia sau a ambelor persoane în fața avertismentelor și a evidentelor semnale de alertă. Pentru acești indivizi, lecțiile învățate și promisiunile făcute de a nu mai repeta niciodată greșelile din fostele relații sunt anulate în iureșul sentimentelor de intensă jubilare și extaz ale perfecțiunii romantice.

Consumul lui de alcool sau alte dependențe combinat cu faptul că n-a mai avut o slujbă bine plătită de trei ani de zile sunt elemente care vor trece neobservate sau vor fi surclasate de mult mai predominanta explozie a pasiunii romantice. Nesiguranța, felul ei sufocant de a fi și teama constantă de a nu comite o greșeală vor fi doar niște zgomote de fundal înecate în vuietul asurzitor al patimii dragostei la prima vedere.

Chimia neutră

Chimia neutră este cea mai răspândită dintre toate experiențele de acest tip. Nu cuprinde nici forța euforică a atracției pozitive, nici nu se scufundă în abisurile antagonice și inconfortabile ale omoloagei ei negative. Ea se petrece între tipuri similare de personalitate ale unor parteneri care sunt amândoi sănătoși din punct de vedere mental. Unii oameni descriu acest tip de atracție ca fiind analog cu momentul în care îți cunoști un frate.

Chimia negativă

Chimia negativă este o experiență comună foarte inconfortabilă. Se petrece în cazul tipurilor de personalitate similare, dar incompatibile, precum doi codependenți, doi narcisiști patologici sau chiar între o persoană sănătoasă care interacționează cu un codependent sau un narcisist. Aceste cupluri nepotrivite vor avea parte de o gamă de sentimente supărătoare, inclusiv furie, repulsie, frică, anxietate, groază sau plictiseală.

Atracția negativă dintre doi narcisiști se manifestă destul de dramatic și, pentru orice spectator, mai degrabă amuzant. Este probabil ca fiecare dintre ei să nutrească sentimente de dezgust și indignare fața de comportamentul narcisist al celuilalt, pe care și ei îl exhibă, neputându-l observa la ei înșiși. Acești parteneri vor vorbi adeseori unul peste celălalt sau se vor întrece în relatări exuberante despre cât de minunați sunt, și în lamentări despre cât de nedreaptă a fost viața care le-a servit o mână proastă la cărți. Acești narcisiști care se luptă unul cu altul nu vor ști niciodată că opiniile fiecăruia despre celălalt au mai multă legătură cu similitudinile dintre ei și cu motivațiile din spatele acestora decât cu deosebirile care-i separă.

Atracția negativă a unui cuplu de codependenți se manifestă prin doi oameni modești și drăguți care așteaptă răbdători ca celălalt să ia frâiele în mână. Când nici unul nu face acest lucru, anxietatea care urmează îi face pe amândoi să se simtă extrem de inconfortabil. N-au pic de experiență cu oameni care să-i asculte sau să-și arate vreodată interesul față de ei, care să le ofere compasiune sau care să-și dorească să le afle părerile și sentimentele. Prin faptul că își cer scuze pe rând din motive lipsite de logică se creează o fisură, exasperându-i pe amândoi și fiind, poate, factorul decisiv care face ca întâlnirea să se încheie devreme. Acest cuplu lipsit de dramatism se destramă adesea cu scuze, justificări și oftaturi adânci de ușurare.

Când codependenții întâlnesc un potențial partener sănătos, se simt „ca peștele pe uscat”. Sunt legături exasperante, căci codependentul este intimidat și nesigur din cauza ușurinței și relaxării partenerului în stabilirea limitelor și în exprimarea emoțiilor. Sănătatea mintală bună a celeilalte persoane este un memento a ceea ce este greșit în privința lor și al faptului că se simt vrednici de milă. Această experiență a „apei amestecate cu uleiul” provoacă atât codependentul, cât și persoana sănătoasă să pună prematur capăt timpului petrecut împreună sau să nu mai caute nici un fel de prelungire a legăturii.

Chimia negativă care conduce relația dintre narcisistul patologic și persoana sănătoasă este adeseori tulburătoare într-o manieră discretă pentru ambii indivizi. Disconfortul, lipsa de experiență și nesiguranța narcisistului în preajma unei persoane sănătoase duc la o suprimare ușoară spre moderată a trăsăturilor sale narcisiste exterioare. Având o personalitate care, în mod subconștient, e nesigură și rușinată de sine, narcisiștii se vor simți stingheri și nelalocul lor în compania celor care au abilități emoționale sau sociale pe care ei nu le au și nu le vor putea poseda nicicând. Din cauza înclinației lor spre a-i judeca pe ceilalți, este probabil să interpreteze că persoanele sănătoase își dau aere sau că se comportă ca și cum ar fi superiori. Într-un final, acest tip de legătură provoacă o încheiere prematură reciprocă a întâlnirii.

* fragment din cartea De ce-i iubim pe cei care ne fac rău. Capcana codependentului și a narcisistului. Sindromul magnetului uman – Ross Rosenberg

Cu iubire,
signature

Subscribe so you don’t miss a post

Sign up with your email address to receive news and updates!

Care sunt gândurile tale?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

No Comments Yet.

Abonează-te pentru gânduri bune&inspirație!

Previous
Cum devin oamenii narcisiști
De ce tot rămânem corijenți la „chimia” relațională