Consacrarea, una dintre cele mai puternice tehnici

”Un butuc de vie sădit fără Tatăl nu prinde viaţă. El va fi smuls din rădăcină şi până la urmă va pieri.” (Evanghelia după Toma)

Posted on Location: 5min read1301 views

Un căutător spiritual autentic aspiră să îl simtă pe Dumnezeu cât mai des și cât mai prezent în viața sa. Acest lucru nu este atât de dificil cum ar părea. Pentru că ne putem apropia şi putem intra în comuniune spirituală profundă cu Dumnezeu, în orice moment. Cum? Prin orice fel de acţiune benefică pe care o facem, indiferent de natura acesteia, dacă îi consacrăm, în prealabil, lui Dumnezeu, fructele acţiunii respective.

Termenul „a consacra” provine din cuvântul latin consecrare, care, în traducere românească, înseamnă ”a sfinţi”. A consacra înseamnă, așadar, la modul general vorbind, a face ceva anume să devină sacru, dedicând acel ceva fie lui Dumnezeu, fie unei divinităţi. În sensul particular, atunci când se referă la realizarea unor anumite acţiuni, consacrarea implică a-I oferi lui Dumnezeu, cu anticipaţie, toate fructele (sau, altfel spus, consecinţele, roadele) acestei acțiuni.

A consacra înseamnă, la modul general, a face ceva anume să devină sacru, dedicându-i-l lui Dumnezeu.

În momentul oferirii fructelor unei acţiuni lui Dumnezeu, atunci când Dumnezeu primeşte această ofrandă ce urmează ulterior să fie fructificată prin acţiune, practic acea acţiune nu mai este înfăptuită de fiinţa umană în cauză. Adevăratul făptuitor devine atunci chiar Dumnezeu, căruia fiinţa umană ce realizează consacrarea, i-a oferit în totalitate şi în mod necondiţionat orice fel de rezultate. Astfel, ajungem să fim ghidați, inspirați şi susţinuți în mod direct de Dumnezeu. Realizând aproape în fiecare clipă consacrarea fructelor acţiunilor noastre şi urmărind apoi să resimţim cât mai clar răspunsul lăuntric afirmativ, manifestat sub forma unei stări de comuniune intimă, tainică, cu fiinţa infinită a lui Dumnezeu, fiecare putem să trăim, chiar în clipa prezentă, starea de nemurire spirituală.

Ofranda oferită lui Dumnezeu

Pentru realizarea eficientă a consacrării către Dumnezeu, este, înainte de toate, necesar să avem o stare lăuntrică de sinceritate totală, de deschidere şi de umilinţă. De fiecare dată când noi Îi oferim lui Dumnezeu fructele unei acţiuni, e important să avem starea de candoare a unui copil și să consacrăm ca ceea ce ar trebui ca nouă să ni se cuvină (în viziunea obișnuită, comună), să fie de fapt o ofrandă pe care I-o oferim lui Dumnezeu.

Prin această stare sinceră pe care noi o manifestăm, oferindu-I plini de iubire lui Dumnezeu rezultatele acţiunilor noastre, vom simţi lăuntric o stare de comuniune cu ceva care ne depăşeşte ca dimensiuni şi subtilitate. Ea se va manifesta ca o încărcare cu un flux subtil extatic, transcendent, generator de fericire şi de bucurie interioară, care întotdeauna se manifestă în fiinţa noastră de sus în jos.

De regulă, acest răspuns inefabil îl simţim ca venind de undeva de deasupra creştetului capului, inundându-ne fiinţa şi făcându-ne astfel să intrăm aproape instantaneu într-o stare de conştiinţă mult mai elevată, plină de fericire, stare de vibraţie care este mult superioară stărilor din viaţa de zi cu zi. Este o stare de excepţie, o stare minunată de a fi.

Și tăcerea este un răspuns

În situaţia în care, la o anumită consacrare de-a noastră, nu apare nici un fel de răspuns în universul nostru lăuntric, sau, altfel spus, atunci când la consacrarea noastră Dumnezeu răspunde prin tăcere, un astfel de răspuns – de fapt absenţa oricărui răspuns – arată că roadele pe care urmează să I le oferim, să I le dăruim lui Dumnezeu, nu-I sunt pe plac, nu-L încântă. În mod indirect, aceasta evidenţiază că ceea ce dorim să facem nu este benefic, nu este bun, nu este pe deplin integrat în armonia dumnezeiască a firii. Într-o astfel de situaţie, este mai înţelept să ne abţinem de la respectiva acțiune.

Întotdeauna, în măsura în care suntem capabili să ne dăm seama, alegerea de a efectua consacrarea roadelor unei acţiuni face să apară un dialog tainic cu Dumnezeu. Acesta este constructiv pentru noi, şi edificator, chiar şi atunci când Dumnezeu ne răspunde prin tăcere.

Dar putem să fim absolut siguri că atunci când Dumnezeu ne-a răspuns în mod afirmativ la consacrarea pe care am realizat-o în prealabil – și care este întotdeauna valabilă timp de 24 de ore din momentul în care am primit răspunsul afirmativ – Dumnezeu ne susţine apoi, fără încetare, în realizarea respectivei acțiuni.

Atunci când realizăm trei sau chiar mai multe consacrări pentru aceeaşi acţiune dumnezeiesc integrată, la care am primit încă de prima dată răspuns, vor apărea efecte cumulative. Dar dacă la o consacrare a roadelor nu primim deloc răspuns, nu este cazul să repetăm consacrarea, pentru că dacă Dumnezeu ne-a spus nu, nu este nu.

Efectele consacrării

Realizarea consacrării roadelor unei anumite acţiuni benefice lui Dumnezeu, consacrare care este însoţită de un răspuns afirmativ suficient de clar, face apoi să apară în universul nostru o serie întreagă de efecte benefice, tainice, multiple, care cel mai adesea nu pot fi în mod clar analizate. Dar, întotdeauna, fără nici o excepţie, se pot observa diferenţele imense între acțiunile făcute fără consacrare prealabilă și cele făcute cu consacrarea roadelor lor.

Dacă facem acest gest simplu, chiar dacă nu ştim nici un fel de teorie metafizică complexă, chiar dacă nu avem cunoştinţe filosofice, chiar dacă nu ne-a preocupat cunoașterea sau practicarea vreo unei religii, chiar dacă nu am studiat nici o carte referitoare la relaţia omului cu Dumnezeu – sau poate nici măcar nu avem o credinţă clară şi fermă în Dumnezeu, chiar dacă nu ştim ce înseamnă karma, totuși, dacă vom proceda în mod sincer astfel, vom remarca ceva cu totul uluitor, ceva miraculos care se va produce în fiinţa noastră.

Ca aspect practic important, taina consacrării fructelor acţiunilor noastre, fie lui Dumnezeu, fie unei alte entități subtile benefice, ne permite să ne eliberăm complet de efectele sau, altfel spus, de „lanţurile“ ulterioare ale acţiunilor noastre. Procedând în mod constant astfel, prin realizarea sistematică a consacrării depline a fructelor acţiunilor noastre, pentru noi nu mai există ulterior karma. Aceasta reprezentând consecinţele ce survin întotdeauna, în conformitate cu Legea Universală a Cauzei şi a Efectului, în urma oricărei acţiuni ce este realizată fără ca inima noastră să fie conectată cu Dumnezeu.

Să nu uităm că tot ceea ce nu are susţinerea lui Dumnezeu, nu poate fi decât efemer.

*material adaptat după Misa.Yoga

Cu iubire,
signature

Subscribe so you don’t miss a post

Sign up with your email address to receive news and updates!

Care sunt gândurile tale?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

No Comments Yet.

Abonează-te pentru gânduri bune&inspirație!

Previous
Istoria dezvoltării spirituale – o succesiune de culturi ale puterii
Consacrarea, una dintre cele mai puternice tehnici