Compasiunea, o tehnologie interioară puternică

Posted on Location: 4min read56 views

Capacitatea de a ne raporta la altă persoană – sau altă formă de viață, la drept vorbind – la un nivel intim, este cunoscută drept empatie. Capacitatea noastră de a avea empatie este esențială pentru capacitatea de a avea compasiune.

Atât empatia, cât și simpatia, sunt forme de intuiție, iar cuvintele care descriu aceste stări au o origine comună în limba greacă. Ele provin din cuvântul-rădăcină pathos, care înseamnă „sentiment”. În acest punct, cunoașterea într-o mică măsură a limbii ne oferă o distincție clară între sensurile lor. Prefixul grecesc sym-, din „simpatie”, înseamnă „cu”. Prefixul em- din „empatie” înseamnă „în”. Din traducerea acestor prefixe simple, diferența devine clară.

A simți simpatie

A avea simpatie înseamnă să ne identificăm cu alții în durerea sau suferința lor. Atunci când nutrim simpatie, spunem că deplângem situația dificilă sau pierderea prin care trece o altă persoană. De exemplu, atunci când prietenii sau rudele suferă de pe urma morții cuiva iubit, le trimitem mesaje de condoleanțe pentru a le face cunoscut faptul că recunoaștem pierderea lor și că simțim ceea ce trebuie să însemne pentru ei.

Când nutrim simpatie față de alte ființe, suntem conservatori, dorind mult să stăm cu ei și să îi susținem în experiența lor. Uneori spunem că „putem doar să ne imaginăm” cum este resimțită o astfel de pierdere. Iar când spunem asta, declarația noastră este întru totul exactă. Deoarece pierderea cu care suntem solidari nu este în mod direct a noastră, pentru a simți cu aproximație ceea ce simt ei, ne rămâne să ne identificăm cu durerea celor dragi pe baza amintirilor experiențelor proprii.

Simpatia este primul pas spre dobândirea empatiei.

A simți empatie

Atunci când avem empatie față de ceilalți, mergem dincolo de simpatie. Începem să eliminăm diferența dintre recunoașterea de la distanță a suferinței altcuiva și resimțirea de către noi a suferinței acelei persoane. Perceptual și emoțional, ne punem în situația ei, pentru a simți ceea ce simte ea. Atunci când facem asta, ne identificăm mai mult, într-un mod și mai profund, cu suferința altora. 

Atât simpatia, cât și empatia, sunt precursoare ale compasiunii. Mai întâi este necesar să avem empatie pentru suferința altei persoane, înainte de a putea deveni plini de compasiune în felul în care îi răspundem. Pentru a fi clar, a avea empatie într-o situație nu înseamnă neapărat că vom deveni plini de compasiune. E posibil să avem empatie pentru experiența altei persoane fără ca acea empatie să conducă la compasiune.

A fi o persoană care nutrește compasiune este o alegere. Iar atunci când facem o astfel de alegere, experiența noastră ne duce la un nivel mai profund al experienței.

A simți compasiune

În compasiune, devenim implicați. Facem realmente ceva, în încercarea de a alina suferința uneia sau mai multor persoane. Și, deși sperăm că în final acțiunile noastre vor contribui într-un fel la alinarea suferinței altora, scopul compasiunii se referă mai puțin la rezultatul în sine și mai mult la noi, și la felul în care suntem transformați în prezența unei alegeri pline de compasiune. Odată ce viața noastră reflectă compasiunea pe care o alegem, în acel moment compasiunea care am devenit poate fi reflectată în tot ceea ce facem.

Timp de secole, marii maeștri spirituali ne-au reamintit că un răspuns plin de compasiune dat lumii noastre, începe cu noi, și constă în modul în care ne raportăm la lume.

Din această perspectivă, putem spune că compasiunea este o tehnologie interioară puternică, o formă avansată de intuiție, care ne dă puterea de a crea soluții viabile de la un nivel foarte personal. 

Compasiunea este, deopotrivă, o forță a naturii și o experiență emoțională care ne conectează cu natura și întreaga viață.

O singură experiență umană care ne diferențiază de toate celelalte forme de viață – compasiunea – este aceeași forță a naturii care ne conectează în mod intim cu toate lucrurile. Atunci când nutrim compasiune în viața noastră, sentimentul de separare dintre noi și ceilalți, întreaga viață și lumea, precum și din noi înșine, dispare.

Albert Einstein a recunoscut puterea compasiunii în viața noastră, precum și potențialul pe care îl are de a alina suferința. În cuvintele sale: „Sarcina noastră trebuie să fie aceea de a ne elibera […] prin lărgirea cercului compasiunii noastre, pentru a cuprinde toate creaturile vii și întreaga natură în frumusețea ei.”

Al paisprezecelea Dalai Lama a transmis această idee de la vindecare personală la supraviețuire globală, afirmând: „Cred sincer că fundamentul supraviețuirii umane este asigurat de compasiune”. 

Recunoașterea rolului compasiunii în viața noastră deschide ușa spre adâncurile celei mai mari autorități a sinelui nostru și către experiențele extraordinare care ne fac să fim oameni. 


Cu iubire,
signature

Subscribe so you don’t miss a post

Sign up with your email address to receive news and updates!

Care sunt gândurile tale?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

No Comments Yet.

Abonează-te pentru gânduri bune&inspirație!

Previous
Acceptarea – cheia vindecării experiențelor dureroase
Compasiunea, o tehnologie interioară puternică