Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Tu știi cum să îți exprimi emoțiile?

Posted on

Cele mai multe boli și probleme psihologice au la origine emoțiile blocate. Bolile nu sunt nimic altceva decât somatizarea emoțiilor. Adică emoția respectivă, pentru că nu a fost exprimată, a rămas blocată în memoria ta celulară și acum caută să iasă dinăuntrul tău printr-o tulburare de ordin fizic.

Un alt lucru care se întâmplă atunci când blochezi emoțiile este că ele se adună în interiorul tău până apare efectul de oală sub presiune, și izbucnești în situații complet neașteptate, în moduri puternice. Și, din nou, nici tu, nici celălalt nu știți ce s-a întâmplat, de fapt.

Ce înseamnă atunci exprimarea inteligentă a emoțiilor? Înseamnă în primul rând să lași acea emoție să te străbată. Și spun să te străbată deoarece emoțiile sunt asemenea norilor pe cer. Dacă le lași să fie, ele întotdeauna trec. Cel mai bun lucru pe care poți să îl faci atunci când ai o emoție intensă este să te duci în corp, să observi unde și în ce fel simți acea emoție în corpul tău. Și poți să îți imaginezi că este asemenea unei ploi care se scurge de pe corpul tău în pământ.

Important este să nu opui rezistență acelei emoții. Să o conții și să o lași să fie. Să îți dai voie să simți tot ceea ce simți. Exemplul cu ploaia este în mod special de ajutor atunci când nu ai un cadru de siguranță în care să îți exprimi și altfel emoția. Poate îți vine să țipi sau să lovești cu pumnul în ceva. Dar ești într-un spațiu public sau alături de persoane care nu știu să creeze și să susțină un spațiu de siguranță. În cabinetul unui psihoterapeut, de exemplu, poți fi într-un astfel de spațiu de siguranță. Sau alături de o prietenă bună, care știe că dacă ești nervoasă nu e din cauza ei sau nu vrei să îți verși furia asupra ei, ci doar te descarci.

Într-un proces de comunicare cu altă persoană, exprimarea inteligentă a emoției este să îți dai voie să o simți în corpul tău și să o comunici celuilalt: „Sunt foarte furioasă în acest moment”. Dacă simți că furia ta este gestionabilă, poți continua discuția. Dacă simți că emoția începe să preia controlul asupra ta, întotdeauna este mult mai inteligent să te retragi din acea conversație și să aștepți să treacă emoția. Dacă o emoție este atât de intensă încât preia controlul asupra ta, nu vei face decât să intri într-o luptă cu celălalt și să provoci răni amândurora. Soluția nu este să lupți cu celălalt sub impulsul emoțiilor, ci să discuți dintr-un spațiu de înțelegere și compasiune reciprocă.

În spațiile de siguranță asigurate de altă persoană sau când ești singur poți să îți exprimi emoțiile liber, în limita în care nu provoci rău mediului, altuia sau chiar ție.

Cum ajungi să îți controlezi emoția astfel încât să nu preia controlul asupra ta?

Sunt doar două ingrediente care te ajută să faci asta. Primul este conștientizarea faptului că în tine apare o emoție și crește în intensitate. Și al doilea este să nu încerci să lupți cu ea. În momentul în care încerci să lupți cu emoția, încercând să o faci să dispară, să nu mai existe, să nu vină peste tine, să nu se manifeste, intri în luptă cu ea. Și cu cât îi opui mai multă rezistență, cu atât va deveni mai puternică până când va prelua controlul asupra ta. Dacă îi dai voie să fie, o vei resimți ca o furtună într-un pahar cu apă. Să îi dai voie să fie înseamnă să te relaxezi și să conții emoția în corpul tău. Poate fi de ajutor să te așezi sau să te întinzi sau să găsești o poziție confortabilă și doar să simți în tot corpul fiorii acelei emoții puternice. Îți garantez că în doar câteva minute ea va dispărea.

Ca să reușești aceste lucruri este doar o chestiune de exercițiu.

De ce ne luptăm, de regulă, cu aceste emoții, în loc să le lăsăm să ne străbată?

Din două motive. Așa am fost educați sau ne-am educat singuri că este mai bine. Și asta ca urmare a răspunsului celorlalți la propriile exprimări emoționale. Pentru că nu știm să ne oferim spații de siguranță și pentru că în general nu ne înțelegem emoțiile, ele sunt de regulă doar instrumente de atac și de luptă în relațiile dintre noi.

Iar al doilea motiv este pentru că ne e frică de ele. Uneori, emoțiile pot fi foarte intense. Foarte. Și îți voi da un exemplu personal.

De departe cea mai puternică emoție pe care am trăit-o vreodată a fost atunci când a murit tata. A fost atât de puternică, încât subconștientul meu m-a protejat de ea, reprimând-o. În acele zile de rămas bun de la tata eu nu am exprimat nici un fel de emoție. Aparent, nu simțeam nimic.

Câteva luni mai târziu însă, am avut un episod de dureri în pielea de pe spate. Mii de înțepături, continue, dar niciodată în același loc, de intensități diferite. Am trecut prin toate secțiunile unui spital. Nimeni nu putea spune despre ce era vorba. Am stat mai multe zile în perfuzii cu cele mai puternice calmante. Nu puteam dormi, dar nici nu mai puteam plânge de durere. Doar eram. Am știut intuitiv că este durerea emoțională, care caută să iasă din corpul emoțional prin corpul fizic.

Și ai fi zis că am eliberat-o pe toată atunci. Însă nu a fost așa. De foarte curând, într-o sesiune de vindecare, am descoperit că o parte din acea emoție și rană de abandon continuă să existe în mine. Și mi-am dat voie să o eliberez. A fost însă atât de puternică, încât am crezut că atâta durere o să-mi fractureze psihicul și o să înnebunesc. O să mă pierd pe mine în această durere. Plângeam în hohote, țipam, strigam într-una „Nuuuu!!” și dădeam din picioare, loveam cu pumnii. Am crezut, cu toată sinceritatea, că nu o să-mi revin niciodată. Părea absolut imposibil ca eu să accept vreodată că tata a plecat.

Dar după atâția ani de terapie și vindecare, am fost suficient de puternică să îmi dau voie să simt tot ceea ce simțeam și să eliberez acele emoții. M-am abandonat lor cu prețul de a mă pierde pe mine, doar cu încrederea în faptul că știam din atâta experiență că emoțiile întotdeauna trec. Părea imposibil ca asta să treacă vreodată. Dar a trecut. Am stat în starea asta vreo jumătate de oră, apoi am constatat că încep să mă liniștesc. Nu am căutat să mă liniștesc eu, intervenind cu mintea asupra a ceea ce simțeam. Ci pur și simplu emoțiile scădeau în intensitate. Și am trecut prin vreo cinci etape, specifice doliului și pierderii, până la am ajuns din nou la starea mea obișnuită.

Astfel că atunci când ai o emoție, cel mai inteligent lucru pe care îl poți face este să exprimi acea emoție. Procesul de vindecare în cea mai mare parte înseamnă eliberarea acestor emoții captive și vindecarea rănilor din trecut. Atunci când dai peste o amintire din trecut și îți vine să plângi, bucură-te că ai reușit să te reconectezi la ea și plângi până se termină. Îți promit că se va termina. Și apoi vei fi bine.

Astfel de emoții foarte puternice care nu sunt eliberate se transformă în tot felul de boli grave, cea mai comună fiind cancerul.

După cum poți înțelege din ce ți-am povestit, s-ar putea să nici nu știi că în tine există o emoție captivă, pentru că dacă ea a fost atât de puternică și subconștientul tău a calculat că nu îi poți face față, a reprimat-o. Și astfel tu nu ai apucat niciodată să afli că ea ar putea exista în tine.

O altă consecință a emoțiilor neeliberate sau un indiciu că o astfel de emoție există blocată în tine este retrăirea unei răni din nou și din nou. Adică există acest tipar care se repetă în viața ta de fel în care ești rănit. Există cinci răni principale care, după cum spune Lise Bourbeau, ne împiedică să fim noi înșine. Ele sunt: rana de abandon, de respingere, de trădare, de umilință și de nedreptate.

Dacă ai impresia că oamenii în general continuă să te abandoneze sau să te nedreptățească, cel mai probabil această rană există în tine, emoția corespunzătoare ei nu este eliberată și tu o retrăiești din când în când în raport cu diverse persoane sau situații din viața ta deoarece supraconștientul încearcă să îți atragă atenția asupra ei, să te facă conștientă de existența ei și să o eliberezi și să te vindeci. Ca să fii liber să fii tu însuți, fericit și împlinit.

Sper că acum înțelegi cât de importantă este exprimarea și eliberarea emoțiilor.

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *