Bucuria are puțin de-a face cu circumstanțele vieții. Și mai degrabă cu acele lucruri pe care tu ALEGI să le pui în centrul vieții tale. Învață să faci alegeri mai bune. Abonează-te pentru inspirație, motivație și alte gânduri liniștitoare.
 

Tu îti respecti plânsul?

În întâlnirea noastră de aici și acum, din această viață și acest moment, mă declar avocatul plânsului. Multă lume îl pune la colț și-l hulește. Nu e bine primit de nimeni. Ba, s-ar putea de mame. Orice mamă știe cum e să plângi, știe ce înseamnă să plângi. Dragă mamă, te rog să mă contrazici dacă nu am dreptate.

Oamenii au grade diferite de exprimare a emotiilor

Sigur, oamenii sunt de mai multe feluri. Unii nu și-ar da în vileag emoțiile nici dacă i-ai pica cu ceară! Pentru că așa sunt ei plămădiți de Doamne-Doamne, tari în voință. Tari în gânduri și auto-stăpânire. Alții nu suportă să vadă emoțiile nici la alții, ca ei să le afișeze nici nu poate fi vorba! Tot pentru că așa sunt ei.

Însă există și cei ca mine. Cei foarte sensibili. Emoționalii. Care vorbesc cu ușurință despre emoțiile lor. Și care, cu la fel de multă ușurință, le și exprimă.

Poate te surprinde, însă eu nu mă simt slabă când îmi împărtășesc emoțiile. Nu mă simt slabă să plâng, când plâng. Ba, cu fiecare lacrimă, inima mea se ridică. Moralul e tot mai sus. Ceva pe dinăuntru e ai curat, mai liber. Lacrimile sunt terapeutice.

Asta, desigur, nu înseamnă defel că e cazul să plângi chiar la orice pocnit de degete, pentru că face bine. În conversațiile noastră păstră mereu măsura echilibrului. Și a autenticității. Să ții minte că eu îți voi vorbi mereu raportându-mă numai la ce este adevărat despre noi, ca oameni.

Plânsul e normal și natural

Eu plâng de dor. Plâng de neputință. Plâng de dezamăgire. Și, de cele mai multe ori, așa cum promisesem anterior, după ce mă satur de plâns – și întotdeauna mă satur! – zâmbesc. Când nu și-a ținut vreodată Soarele promisiunea de a ieși din nou de după nori? Soarele este adevărata realitate a cerului. Așa este și zâmbetul. Adevărul nostru interior. Suntem făcut în fericire și din fericire. Când pe cer n-or să mai apară niciodată nori, nici noi nu vom mai cunoaște plânsul.

Așa cum e natura, așa e și omul. Așa cum e omul, așa e natura. Precum în Cer, așa și pe Pământ.

Plânsul e o stare naturală a omului. Ne naștem plângând. Ne-am obișnuit să asociem plânsul cu slăbiciunea, cu neputința, înțeleasă ca incapacitate ce nu poate fi depășită. Ca neajuns. Te întreb, însă. Dacă un bărbat plânge de dorul tău sau de tristețe că mama îi este bolnavă, găsești că este la fel de slab?

După mine, lacrimile, atunci când sunt pătrunse în natura lor, sunt sfinte. Pentru simplul fapt că este o apă atât de limpede, ce izvorăște din ochii noștri – cu adevărat una din zonele cele mai sensibile ale corpului -, și tot ai putea-o vedea ca o minune.

Plânsul e o emotie ca toate celelalte care fac parte din noi

Omul este fragil. Și este frumos tocmai pentru fragilitatea lui. Te mai întreb ceva. Un om tare, pe care-l vezi greu de pătruns, greu de mișcat – despre el ai putea spune că e… echilibrat emoțional – ți se pare la fel de autentic, la fel de aproape?

Sigur, lacrimile au momentul lor potrivit. De regulă atunci când țâșnesc din inimă ca o fântână arteziană și simți că nu le poți opri. Atunci nu mai contează unde ești și ce faci. Cum ar fi să te abții să râzi? E la fel.

Dragii mei dragi, hai să facem un mic exercițiu haios. Vă rog să vă conectați la fiecare dintre emoțiile următoare și să vă strâmbați – să faceți fețe 😛 – după cum e cazul cu fiecare emoție.

acceptat                   bănuitor                        favorizat                    indecis

aclamat                     bosumflat                     frustrat                      lămurit

  afectuos                    chinuit                           furios                         intimidat

    amabil                       confuz                           gelos                          melancolic

aprobat                     copleșit                         ignorat                       neliniștit

  binevoitor                 curajos                          grandios                    neînfricat

capabil                      detașat                          înflăcărat                   liniștit

abandonat               entuziast                       impresionat              mândru

agasat                       contemplativ                încântat                     învins

amăgit                      fascinat                          îndrăzneț                   vesel

amenințat                 deranjat                        îndrăgostit                rușinat

Sunt acestea culori diferite și diverse din spectrul emoțiilor umane? Pot fi ele împărțite în emoții pozitive și emoții negative? Sigur, așa le recunoaștem. Credeți că un om poate exista având numai emoții pozitive? Sau numai emoții negative? Desigur, unele pot fi predominante. După cum ne domină sau după cum le cultivăm. Totul pe lume poate fi schimbat, influențat, poate evolua înspre o stare avansată.

Omul, mașinărie magică, are și emoții pozitive, și emoții negative. Așa cum ziua are și lumină și întuneric. Așa cum e totul pe lume, dual. Tocmai asta ne face frumoși! Tocmai tristețea ne face să cunoaștem ce e fericirea! Crezi că ai ști ce înseamnă să fii vesel dacă nu fi posomorât niciodată? Nu văd cum.

Fii gentil cu emoțiile tale și emoțiile celor din jur. Întinde-ți mâna și culege prețioasele lacrimi ale celui de lângă tine. Dă-i voie să plângă. Dă-i voie să-și răcorească sufletul, cum ar spune bunica. Și dă-ți voie și ție să faci la fel.

Emotiile sunt răspunsurile noastre la stimulii din jur

Suntem cruzi. Suntem vii. Suntem extrem de influențabili de tot ce e în jurul nostru. Și AȘA E NORMAL SĂ FIE! Imaginează-ți că ești un copăcel. Dacă nu ai fi influențat de ploaie, de soare, de vânt, de păsări, de albine… Cum ai putea deveni un copac puternic? Cum ai crește? Suntem influențați în fiecare clipă de tot ce se petrece în jurul nostru, indiferent dacă ne dăm seama sau nu.

Și emoțiile sunt cel mai bun ghid inventat vreodată pentru a naviga prin viață! Dacă nu ai avea emoții negative, nu ai ști de ce să te ferești, nu ai ști de ce să fugi sau către ce să fugi cu brațele deschise. Frica îți transmite să fii alert sau să schimbi direcția. Tristețea, dezamăgirea, plânsul, îți transmit că există o nepotrivire între ceea ce ești, ceea ce vrei și ceea ce se întâmplă!

Emoțiile sunt sistemul nostru de navigație prin viață, sunt un GSP integrat.

Printr-o inimă deschisă trec toate emotiile

Să plângi înseamnă să ai inima deschisă și să trăiești cu adevărat. În aceeași măsură în care să râzi și să fii fericit înseamnă același lucru. Să râzi e la fel de mângâietor ca razele Soarelui. Să plângi e la fel de rece și întunecat ca ploaia.

Dă-ți voie să plângi. Plângi până rămâi fără lacrimi. Plângi până nu mai poți. Simte toate emoțiile cu toată forța. Nu le bloca. Nu le respinge. Nu le renega. Altfel ți se adună ca niște bube nevindecate pe inimă. Și într-o zi nimic n-o să te mai bucure. Plângi dacă asta simți. Plângi până iese afară tot amarul. Și așa te vindeci. Oamenii sunt bolnavi doar pentru că nu au plâns atunci când i-a durut.

Dacă vrei să scapi de o emoție, singura cale prin care cu adevărat lași acea emoție în urmă este trecând prin ea. Simțind-o deplin. Primindu-i mesajul. Apoi te va lăsa în pace. Va fi ca și cum nici nu a existat. Pe când, dacă nici nu vrei să știi că e acolo, că există în tine, va rămâne închisă în inimă ca o stafie. Și într-o zi îți va fi frică să mai privești în inima ta, să intri în inima ta. Pentru că te vor aștepta toate acele stafii. Toate acele umbre. Toate acele povești nevindecate.

Să plângi e un semn că trăiești, că ești viu

Orice ai simți, e bine. E normal. E în regulă. Iar oamenilor trebuie să le pese de emoțiile tale. Și să te îngrijează și să le îngrijească ca pe niște flori. Pentru că toți suntem fragili.

Și cel aparent dur și echilibrat. Doar pare. Și el are emoții. Poate că mai ales el are emoții. E doar priceput în a le stăpâni.

Toți avem nevoie să învățăm să ne stăpânim emoțiile. Însă nu negându-le. Nu controlându-le. Nu așa se dezvoltă inteligența emoțională. E ca și cum te-ai duce la sală și ai vrea să îți dezvolți mușchii negând că îi ai, că doare când tragi de tine! Inteligența emoțională se dezvoltă atunci când îți înțelegi emoțiile, atunci când știi de ce apar, ce le provoacă. Și apoi, dacă vrei să nu mai ai o anumită emoție, să lucrezi la cauza ei, nu la efect!

Însă toate emoțiile sunt naturale. Rămâi cu inima deschisă și simte toată viața din plin. Abia atunci vei avea sentimentul că și trăiești din plin! Aceasta fiind, la rândul ei, o emoție 🙂

Cu emoție,

Mihaela Enache

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *