Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Toamnă fără el

Te-ai uitat și tu, într-o zi – o zi ca azi – în inima ta, și ai văzut că a venit toamna? Că bucuria ți-e mai palidă. Că te încălzește doar în unele după-amieze? Că îți vine mai des și mai de peste tot să te ascunzi într-o îmbrățișare? Să te retragi într-un adăpost care ar fi trebui să se fi copt în viața ta deja?

Simți și tu că ar fi trebuit, că ai fi putut, ca acum să ai deja acel loc în care să te ascunzi? În care să se fi adunat destulă lumină, destulă căldură, destulă iubire. Acea îmbrățișare pe care ai plantat-o cu o primă privire, un prim zâmbet, o bătaie mai adâncă a inimii… acum ceva vreme. Astă-primăvară.

Și, de atunci, să vă fi cunoscut, să vă fi explorat. Să vă fi crescut crengile lungi și dese unul împrejurul celuilalt. Să vă fi înflorit unul pe celălalt. Să vă fi cunoscut toți vecinii, că sunteți împreună. Să vă fi cunoscut și păsările. Să se fi odihnit pe brațele îmbrățișării voastre.

Și acum să vă fi copt. Să guști din îmbrățișarea lui ca dintr-o pară zemoasă. Ca dintr-un dovleac copt. Să te țină de mână și să te plimbe printre frunzele care se ruginesc pe zi ce trece. Să simți că tu și cu el faceți frunzele să ruginească. Că vântul se pornește în urma pașilor și foșnetului vostru. Și să vezi cum viața se retrage în pământ. Și să nu ți pară tristă. Tu să fii fericită. Să știi că doar se odihnește. Și la primăvară o va lua de la capăt.

Mai vie. Mai frumoasă.

Simți și tu, în schimb, atâtea păduri care vor rămâne neumblate? Atâtea ultime raze de soare cu care nu te vei întâlni, care nu te vor mângâia. Cum, din tot ce se întâmplă, vezi mai mult ceea ce lipsește, decât ceea ce este?

Simți și tu că toamna e mai mult singură? Că toamna, tu, ești singură.

Simți și tu să guști din iubire uitându-te și înfruptându-te din povestea altora? Dintr-o fotografie. Dintr-un film. Dintr-o amintire. Dintr-un vis. Numai nu din aici și acum. Numai nu din inima ta.

Unele lucruri sunt departe. Unii oameni sunt departe.

Simți și tu?

Toamna întoarce viața în pământ. Și pe tine te lasă singură. Cu frigul. Și ploaia. Cu dorul. Cu el care nu se va întoarce. Și e prea devreme să visezi la altul. Abia e toamnă să visezi la primăvară.

Acel cineva care îți umple inima de vară a rămas în anotimpul lui. Tu-ți găsești drumul prin toamnă. Și mai trece un an în care nu te-ai întâlnit cu iubirea.

Mai trece o toamnă. În care vei face din nou ceai. Și vei umple numai ceașca ta. Vei purta puloverul gri, pufos. Căutând să aibă urmele parfumului lui. Îți lipești nasul de geam când plouă și aștepți să vină din spate, de unde nu-l vezi venind, să te ia în brațe. Să coaceți ceva împreună. Și să miroase în toată casa. Să-ți aducă un măr. Și tu să-i dai tălpile să ți le încălzească. El să ți le sărute. Să adormi pe umărul lui. Știind că nu-ți va mai fi frig niciodată.încheiere-articole4

signature
3 Responses

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *