Bucuria are puțin de-a face cu circumstanțele vieții. Și mai degrabă cu acele lucruri pe care tu ALEGI să le pui în centrul vieții tale. Învață să faci alegeri mai bune. Abonează-te pentru inspirație, motivație și alte gânduri liniștitoare.
 

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă să fii om?

Când am alergat ultima dată, 12 kilometri, simțeam cum

îmi vibrează tot corpul. Cum, parcă, abia se mi se mai țin grămadă mușchii și reușesc să se coordoneze să mă susțină dreaptă, să mai fac încă un pas. Să mă așez pe bancă și să nu mă scurg pe jos.

Asta ar putea fi descrierea unei înfrângeri.

Însă, faptul de a-mi fi întrecut limitele, de a fi descoperit că pot mai mult decât știam, de a fi în fața evidenței că nu mă frâng, că nu mă distrug, că nu mi se întâmplă nimic rău dacă mă forțez puțin și merg mai departe… Asta e descrierea unei adevărate victorii.

Toți oamenii sunt exploratori. E modelul nostru pre-definit de a funcționa. Te naști și începi să explorezi ce înseamnă să fii viu. Ce înseamnă să descoperi că te poți mișca, că ai un deget, că îl poți duce în gură, că cineva te atinge, te ține în brațe, îl auzi, îl simți. Te privește. Cum e să fii privit?

Cum e să trăiești?

Ce înseamnă să trăiești? Ce însemnă să fii om? Te-ai întrebat vreodată ce te face să fii om? Uman? Te-ai întrebat cine ești?

Pentru că nu știi, n-ai de unde să știi. Te naști și nu știi nimic. Nu știi nici cum te cheamă. Nu știi că ar trebui să ai un nume. Tot ce înseamnă viața pentru tine acum e ceea ce ai descoperit și ai învățat. Nu știai nimic despre lume. Până nu ai ajuns să explorezi și să descoperi.

Știi despre tine ce ai apucat să descoperi? Și continui să explorezi, chiar dacă îți dai seama sau nu. În fiecare zi ți se întâmplă ceva nou. În fiecare zi sensul, rostul și frumusețea vieții se adaugă, prin tot ceea ce ți se întâmplă. Prin lucrurile mărunte. Și tot e mărunt. Devin mari numai când sunt puse grămadă. Sau când tu pui multă viață în ele. O întâmplare, o trăiești cu multă energie, multă emoție. Și devine mare.

Când te îndrăgosteși sau când ai un accident de mașină. Sunt evenimente mari. Pentru că le trăiești cu mult din tine. Dar ar fi neînsemnate dacă ai fi dispus să implici mai puțin din tine.

Viața e atât de intensă pe cât de multă energie interioară ești dispus să cheltui cu ea. Și poți să refuzi viața sau poți să mergi să cauți felii și mai mari din ea. Să muști cu poftă. Forme noi de exprimare. Forme diferite de ceea ce știi deja. Și viața e o chestie miraculoasă, care dă fiecăruia exact atât cât cere.

Dacă vrei lucruri mărunte, trăiri mărunte îți va da. Dacă vrei lucruri mărețe, atunci va da cu tine de pământ și te va face să simți cât de mare e viața și cât de mărunt ești tu. Nu asta ai căutat, măreția?

În fiecare zi în care simți că ești mărunt, foarte mărunt, descoperi, de fapt, cât de mare ai putea fi. Descoperi câtă putere ar putea curge prin tine. Câtă forță are viața. Câtă de amplă și de complexă e.

Și, adevărul e că nu poți să vezi în exterior ceva ce nu ești deja pe dinăuntru. Nu poți să recunoști în afara ta ceva ce tu nu ești, nu ai în interiorul tău. Și exact acela e momentul în care tu tocmai ai făcut loc la și mai multă viața în tine. Ai parte de trăiri intense, foarte intense.

De multe ori, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, simți o durere intensă. E atâta viață și tu ești atât de mărunt! E atât de plină viața și tu ești atât de gol! Și exact când tu gândești astfel de gânduri, viața curge prin tine tot mai mult. Simți că poți să duci mai multă viață? Simte intens! Vrei să trăiești cu adevărat? Atunci treci prin moarte și descoperă că nu e adevărată. Dă-ți voie să mori și ai să trăiești cu adevărat.

Cum ai putea să te simți vreodată mare dacă nu știi ce înseamnă să fii mic? Cum ai putea vreodată să simți că ești cu adevărat viu dacă nu ai simțit cum e să mori pe dinăuntru, să te stingi. Cum ai putea să simți cu toate simțurile mii de senzații, dacă nu știi cum e să NU simți nimic?

Cum ai putea să știi ce e bucuria, dacă nu știi ce e durerea? Bănuiești bucuria, simți că tu, de fapt, ești bucurie. Dar ca să știi ce înseamnă cu adevărat să te bucuri, ai nevoie să știi cum e să doară. Cum e să NU te bucuri.

Eu cred că lumea e un loc al iubirii, al fericirii, al frumuseții și bucuriei. Mereu am crezut asta. Mereu am simțit că ăsta e adevărul despre lume. Și totuși, unde sunt ele? Cum le-ai putea descoperi, dacă nu le cauți mai întât? Și ca să le cauți, trebuie să nu le ai…

Da, pământul e cu adevărat Raiul. Totul există în frumusețe, în armonie, în fericire. Dar nu știi ce sunt toate astea până nu experimentezi lipsa lor. N-ai să înțelegi niciodată cu adevărat ce înseamnă să fii fericit dacă nu ai fost trist. Nu poți să înțelegi suferința altuia până nu ai fost chiar tu cel care ai suferit.

Să explorezi înseamnă să mergi în căutarea a ceva. Orice. Asta presupune, din start, o absență temporală, spațială.

Ca să știi cine ești, trebuie să afli cine nu ești. Ca să descoperi că nu ești făcut să exiști în suferință, în sărăcie, în durere și tristețe, trebuie să le trăiești pe toate și așa îți dai seama că tu ești altceva, altcineva, altcumva. Adevărul și realitatea e alta. Pe ele le cauți.

Între adevăr și iluzie se petrece explorarea. Ca să poți să trăiești în Rai, trebuie să știi care e diferența dintre Iad și Rai. Trebuie să cunoști drumul dintre cele două. Ca să trăiești în Rai, trebuie să nu îți fie frică de Iad. Trebuie să știi și ce e una, și ce e cealaltă, și să ALEGI ce vrei să trăiești.

Noi nu căutăm fericirea. O avem deja. Toți știm să fim fericiți. E felul nostru natural de a fi. Ce vrem să vedem este ce înseamnă să NU fii fericit. Ce nu știm este cum se simte să NU fii fericit.

Și, dându-ți voie să fii NEfericit, îți dai seama că ești fericit oricum, orice ți s-ar întâmpla. Că toate sunt doar stări. Prin care înțelegi ce înseamnă să fii viu.

Poți să fugi de viață. Poți să refuzi viața. Poți să nu fii preocupat nici de cine ești, nici de ce înseamnă să fii viu. Poți să renunți să mai explorezi. E și ASTA o stare.

Viața, ca și apa, ca și iubirea, însă, își va găsi calea prin tine. Și te va duce mai departe, chiar dacă tu vrei sau nu, chiar dacă alegi sau nu.

Viața îți va forța, mai devreme sau mai târziu toate limitele, până o vei lăsa să curgă nesfârșită și intensă prin tine. Pentru că nu viața e a ta, ci tu ești a vieții.

Hai să trăim din plin,

Mihaela

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *