Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Scrisoarea unei femei care vrea să fie satisfăcută

D

ragul meu iubit,

Încă mă dor toate lucrurile care s-au întâmplat între noi. Și îți scriu această scrisoare ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Și cum poți face mai bine. De acum încolo. E ceea ce vreau de la tine și mă aștept să îmi oferi. 

Nu mă voi mulțumi cu mai puțin, pentru că nici ție nu ți-ar plăcea să crezi că nu mă poți satisface cu adevărat. 

Simțeam că sexualitatea mea este ceva important și prețios. Și eram încântată că va veni o zi în care ți-o voi oferi și o voi împărtăși cu tine. Acela care va fi parcurs drumul înspre mine și va fi intrat în templul inimii mele cu toată considerația și meritul. Avea să ne aștepte un mare festin! Abia așteptam să descopăr ce înseamnă toate astea și să mă umplu de plăcere. Și, pentru că m-ai condus în acest spațiu din mine, să te răsfăț și să revărs asupra ta tot ceea ce aveam să simt.

În schimb, exact în ziua în care sărbătoream dragostea, tu ai intrat ca un tâlhar deghizat în hainele bărbatului care mi-ar fi plăcut, de fapt, să mă cucerească.

Și distrugerea pe care ai lăsat-o în urmă e greu de pus în cuvinte. Nu doar că m-ai abuzat, și ai umplut de furie și mâhnire ceea ce înainte era un loc de sărbătoare, bucurie, desfăț. Ci te-ai asigurat că nici eu nu o să mai am acces la acest spațiu din mine, făcându-mă să ascund după o ușă solidă și bine închisă toată durerea a ceea ce ar fi putut fi plăcere.

Acesta fiind izvorul strălucirii mele feminine, aveam, după aceea, să devin doar o umbră a femeii care aș fi putut să fiu.

Însă n-am rămas pe loc. Nu m-am pierdut. Viața avea să meargă mai departe. Indiferent de natura bagajelor.

Și eu voiam să merg mai departe.

Ani și ani, am călătorind ținând de mână și trăgând după mine durere și furie.

Te-am căutat în alți bărbați. Vrând ca ei să îmi dea ceea ce tu mi-ai luat. Inclusiv așteptările. De a avea o experiență împlinitoare. Acum doar voiam înapoi ce am pierdut.  

Însă templul meu n-a făcut decât să se umple de și mai multă durere, să-și întărească și să își împietrească pereții și mai mult, ca urmare a nepriceperii altora ca tine. Am întâlnit doar alți bărbați care n-au știut să fie decât tâlhari. Sau netoți.

Ușor-ușor, aveam să descopăr că această împietrire, folosită doar ca să blochez durerea, avea să mă coste de-a latul întregii vieți. Nimic nu îmi mai oferea plăcere. Și, în mai multe rânduri, viața și-a pierdut sensul pentru mine.

Aproape m-ai omorât.

Tot n-am renunțat. Mai departe, am început să studiez sexualitatea și Tantra. Am început să învăț și pe alții. Am scris mii de articole despre sexualitate.

Până când și asta m-a obosit. Doar pentru că învățam despre asta, nu însemna că mă ajută să și simt.

Aproape o viață întreagă nu am știut ce este dorința sexuală. Cu atât mai puțin plăcerea. Sau satisfacția sexuală.

TU mi-ai oferit asta. Este ceea ce ți-ai dorit?

Mă gândesc la tine cu compasiune, deși sunt plină de furie.

Anii au trecut și, după ce m-am convins că lumea e plină de tâlhari și tu NU vei fi niciodată cel care mă va ajuta să mă vindec, deși mi-am dorit atât de mult să faci asta, am sperat și am așteptat… M-am retras în uterul meu și mi-am dorit să uiți că exiști.

Am încetat să mai cred în tine. Și am încetat să mi te mai doresc.

Nu simțeam că așa sunt menite lucrurile să fie, dar, decât să îmi oferi durere, mai bine să nu exiști.

În uterul meu, aveam să mă întâlnesc cu durerea îngropată și zidită acolo. Și să mă socotesc cu ea. Nu-mi mai era teamă că o să mă copleșească. Nu mai aveam nimic de pierdut.

Și știi ce s-a întâmplat? Ne-am împrietenit! S-a dovedit că durerea avea multe să-mi povestească. Cu fiecare zi care trecea, mă învăța tot mai multe despre mine.

Mi-a arătat vulnerabilitatea mea. Și m-a făcut să înțeleg că ea nu e o slăbiciune. Ci un dar. Este deschiderea noastră față de viață. Este însăși dovada faptului că suntem vii. Când nimic nu te mai poate atinge, influența, când nu mai ești sensibil față de nimic, probabil că ești deja uscat.

M-a învățat cât de prețioasă e și cu cât respect și considerație are nevoie să fie tratată. Văzând-o la mine și lăsăndu-o, în fiecare zi câte puțin, să înflorească iar, am putut să o recunosc și în alți oameni. Și am înțeles că toți suntem fragili. Și că e menirea și împlinirea noastră să fim așa.

M-a învățat cea mai puternică lovitură din Kung-fu, cu care mă pot apăra și proteja în fiecare moment. Și, astfel, m-a ajutat să capăt încredere că nu voi mai fi tâlhărită niciodată. Ea este la fel de simplă ca cel mai puternic strigăt de plăcere: „Ahhh!!…”.

Doar că în loc să deschidă, închide. În loc să invite, alungă.

Această lovitură se numește „NU!”. Simplu, clar, asertiv. Recunosc că a fost distractiv să mă antrenez. Și eliberator să am curaj să spun cu voce tare ceea ce simt și îmi doresc cu adevărat. NU!  

Apoi, tot durerea, a început să mă învețe că ea e aceeași energie cu plăcerea. Și m-a ajutat să mă reconectez la vibrația ei mai înaltă. Ghidându-mă către plăcerea…

  • de a mă privi în oglindă și de a mă admira. De a-mi spune că mă iubesc.
  • de a-mi atinge și a-mi stimula centimetrii întregi de pe corpul meu, sensibili la plăcere.
  • de a-mi alinta și răsfăța simțurile tot mai mult. Cu gusturi, sunete, atingeri, mirosuri, culori, forme.
  • de a fi tandră cu mine însămi.
  • de a mă conecta, ușor-ușor, cu toate lucrurile din jurul meu și de a le lăsa să-mi ofere plăcere.

Pentru că am început să mă simt, din nou, în siguranță să mă deschid. Să mă reconectez la mine și la viață. 

Așa că astăzi, după cum vezi, fac dragoste cu mine însămi. Des.

  • Fac dragoste cu apa fierbinte, care îmi curge pe piele, sub duș.
  • Fac dragoste cu uleiul jucăuș, care îmi alunecă pe piele, mă sărută și îmi pătrunde în celule. Și pe care petrec cât mai mult timp să-l astâmpăr.
  • Fac dragoste cu cearșafurile, când mă cuibăresc în ele, goală, cu părul răvășit.
  • Fac dragoste cu o felie de pepene galben, zemoasă, moale, din care sucurile se preling printre degete și îmi place să mă grăbesc să le sorb cu buzele.
  • Fac dragoste mușcând cu poftă și larg dintr-o piersică. Îmi place să fiu pofticioasă și nesătulă de dulceața din ea.
  • Fac dragoste cu hainele pe care le port și cu felul în care mă port. Îmi place să îmi legăn șoldurile, pentru că îmi trezește fiori dulci de-a lungul lor, și mai sus. Îmi plouă pe șira spinării furnicături, când îmi las sânii liberi și dansează pe sub cămașă. Îmi place să îmi simt picioarele dezgolite. Îmi place să îmi deschid coapsele. Și să învit plăcerea în corpul meu. Îmi place să las toată această plăcere să mi se citească pe față. 

Templul meu interior revine la viață. Și viața, pentru mine, devine o sărbătoare, o celebrare. Așa cum a fost menită. 

Acum sunt liberă să activez și să las această energie să circule liberă prin corpul meu. Să emane din ființa mea. Pentru că da, asemenea unei flori, ne oferim parfumul, asemenea unei păsări, ne oferim cântecul. O femeie își oferă plăcerea și bucuria de a fi.

Câteodată, când văd un bărbat și îi simt fiorul masculin, inspir adânc și mă umplu pe dinăuntru de încântare. Și poate că doar l-am zărit pe stradă. Și nici măcar nu ne vom vorbi vreodată.

Îmi place să mă bucur de masculinitatea ta, și îmi place să știu că te bucuri de feminitatea mea.

Și nu ai nevoie să mă posezi pentru asta.

După cum vezi, acum pot să-mi umplu corpul și viața de plăcere și singură. Nu am nevoie de tine. 

Și apropo de tine, mai e un lucru pe care l-am învățat de la durere. M-a făcut să te văd cine ești și nu cine mi-aș dori să fii. Astfel, am constatat că ai tendința să:

a) mă pui într-o poziție degradantă. Îmi umilești sexualitatea, vulnerabilitatea, feminitatea. Folosești cuvinte dezonorante. O faci să pară ceva cu care ar trebui să îmi fie rușine, josnic. Mă privești și mă tratezi cu indecență și vulgaritate. 

b) vrei să mă posezi și să mă folosești. Vrei să mă cumperi. Sau să mă dau gratuită. Vrei să îți servesc propriului ego și plăceri. Mă vezi și mă tratezi ca pe un obiect. Nu te interesează toate celelalte părți ale mele, vrei să te satisfac. Vrei să îți servesc.

c) mă judeci. Judeci ceea ce eu reprezint. Îmi spui, direct sau indirect, că plăcerea nu e puritate. Că e, din nou, rușinoasă. Și femeia ar trebui să fie pură. Cum ar putea, vreodată, plăcerea și savoarea vieții să fie rușinoasă? Vrei să mă ascunzi și să stau după văluri și alte forme de limitări. Să îmi neg că am șolduri, coapse, sâni. Că-mi vibrează corpul de dorință și de viață. Sau pretinzi ca doar tu să vezi această parte din mine. Din nou, vrei să mă posezi și să servesc egoului tău, și nu să las viața să curgă liberă prin mine. Sau îți iei privirea de la mine, afișând dezaprobare și respingere.

În toate aceste cazuri, uiți un lucru foarte important. Uiți că uterul femeii este locul nașterii umanității. Și uiți că sânii femeii sunt însăși hrana umanității. Uiți că a fost nevoie de o femeie și de sexualitatea ei ca tu să ai viață, să crești și să fii cel care ești astăzi. Data viitoare când privești o femeie, gândește-te la asta.

Mai uiți că o femeie care se simte liberă să se bucure de viață și să simtă dorință și plăcere nu e o femeie depravată sau ușoară sexual. Uiți că e nevoie de un bărbat demn ca să o împlinească cu adevărat.

Gândește-te și la faptul că toate acele femei care nu se respectă pe ele însele nu o fac exact din această cauză. Pentru că ai abuzat de forța ta și de vulnerabilitatea lor și le-ai făcut să creadă că sunt mai puțin. Mult mai puțin decât sunt cu adevărat.

Și nu, sexualitatea nu are rolul de reproducere. Nu doar de reproducere. Viața a fost menită ca o experiență plină de savoare. Pentru asta ni s-au dat simțurile. Nu doar să supraviețuim. Supraviețuirea și reproducerea sunt nevoile de bază. Însă dincolo de ele, potențialul uman este infinit.

E ca și cum te-ai poticni mereu de faptul că telefonul tău îndrăznește astăzi să facă mult mai multe pentru tine, când el a fost creat, la origine, numai să faciliteze apeluri.

Mă rog, din moment ce consumi atâta energie încercând să mă degradezi, vrând să mă folosești sau judecându-mă, înseamnă că îți dai și tu seama că e vorba de mai mult la mijloc, decât reproducerea.

Acum, însă, vreau să mă întorc la noi. La noi doi. M-am gândit mult la tine. Și la ceea ce simt pentru și față de tine. M-am gândit la ceea ce s-a întâmplat între noi. Și la ceea ce mi-aș fi dorit să se întâmple între noi.

M-ai dezamăgit. M-ai rănit. Te-ai purtat în cel mai nedemn mod cu putință.

Pe măsură, însă, ce m-am vindecat și mi-am dat seama că nu mai am nevoie de furie și de mâhnire în inima și uterul meu și pot, acum, face loc bucuriei și plăcerii… ne-am iertat pe amândoi.

Știi deja că sunt genul de femeie care merge mai departe. Cu, sau fără tine. 

Am început însă să mă întreb: oare doar atât poți? Oare acel bărbat pe care îl simt în inima mea și care are atât de multe să îmi ofere… nu există cu adevărat? Nu ești tu acela pe care îl caut, îl aștept, îl vreau?

Da, nu am nevoie de tine. Astăzi nu-mi mai poți exploata vulnerabilitatea. Acum e putere, nu slăbiciune.

Dar te vreau. Te doresc.

Să mă deschizi. Să mă conduci în locuri în care nu aș putea ajunge singură. Să îmi arăți ce nu pot vedea fără perspectiva ta. Să simt ceea ce doar tu poți să trezești în mine. Să mă pătrunzi până în locuri din mine în care nu a mai ajuns nimeni și poate nici eu nu știu că există. Să mă umpli cu plăcere și să trezești în mine toate darurile feminității.

Să mă satisfaci. Pe săturate.

Să mă cucerești, în definitiv, atât de deplin, încât să mă abandonez ție. Toată. Complet. 

Simt că împlinirea mea ca femeie stă în acest abandon. Înțelegi de ce te vreau?

Poți fi, însă, sigur, că astăzi domnește în mine o Regină. Depinde numai de tine să fii Rege. 

Pentru că tot datorită durerii, astăzi știu să te recunosc. Tu ești acela care:

  • Mă respectă și mă onorează, indiferent că ne întâlnim accidental pe stradă, la supermarket, între colegi, la club sau pe Facebook. Înțelegi că sunt, ca orice altă femeie, vulnerabilă și prețioasă și nu vrei să fii netotul care a călcat în picioare grădina cu trandafiri;
  • Te bucuri pentru bucuria și plăcerea mea de a fi și o sărbătorești. Te lași chiar încântat și inspirat de darurile pe care le împart deschis, cu lumea.
  • Cauți să mă simt în siguranță și protejată tot timpul. Chiar dacă, din nou, ne întâlnim accidental pe stradă, la supermarket, între colegi, la club sau pe Facebook. Pentru că tu știi că nu trebuie să fiu iubita ta ca să îmi oferi asta. Face parte din darurile pe care ni le oferim unii altora. Sub formă de bune maniere și curtoazie.
  • Cauți să-mi porți de grijă. Să mă sprijini, să mă ajuți. Să îmi oferi darurile tale, acolo unde apare ocazia. Sub aceeași umbrelă, a eleganței de a trăi împreună pe pământ. Și de a ne bucura de compania și de existența celuilalt. Avem nevoie să avem grijă unul de altul.
  • Ești demn și integru. Cuvântul tău are valoare și promisiunile tale greutate. NU încerci să mă cucerești sau să intri în regatul meu decât dacă te-ai convins că mă vrei cu adevărat. Și știi că asta înseamnă dedicare și implicare. Așa simți să faci. Nu veni înspre mine dacă nu te simți chemat atât de puternic.
    Dacă nu poți spune că mă vrei, dar te bucuri de compania mea, mulțumește-te să fim prieteni. Și abține-te să depășești această linie. Și din această postură am multe să îți ofer.
  • Nu speri și nu cauți să mă atragi într-o aventură. Pentru că nu te mulțumești cu puțin. Nu te mulțumești cu un geamăt de plăcere. Vrei să mă deschid total, să mă dăruiesc ție total. Și știi că asta se întâmplă numai atunci când TU te dăruiești mie total. Nici eu nu mă mulțumesc cu jumătăți de măsură.
  • Nu mă seduci de dragul de a mă seduce. Tu nu îți pierzi vremea cu astfel de lucruri mărunte și nici nu ai nevoie de confirmări și validări cu prețul de a te juca cu emoțiile și deschiderea altei persoane.
  • Mă lași întotdeauna să fiu liberă. Înțelegi că natura mea este una a mișcării și a exprimării libere, poate chiar sălbatică. Și mă lași să dansez în această energie, înconjurată și protejată de tine. Ești atent la spațiul pe care îl ocup și veghezi asupra lui. În compania ta îmi creezi spațiul de a fi cine vreau eu să fiu. Pentru că eu sunt ca un râu, uneori calm, alteori învolburat. Iar tu ești malurile mele.
  • Ai răbdare. Înțelegi că atunci când vrei să vii înspre mine ai nevoie să îmi arăți și să îmi demonstrezi cine ești, să îmi câștigi încrederea și să îmi cucerești deschiderea. Asta nu se cere și nu se pretinde. Se cucerește. Și tu știi foarte bine.
  • Te gândești mereu la binele amândurora, nu doar la ce poți obține sau e bine pentru tine. Onoarea mea e importantă și pentru tine și o protejezi.
  • Te asiguri întotdeauna că știi ce simt și ce vreau și nu acționezi fără să îți fie clar că e ceea ce vreau și eu. Nu încerci să îmi furi atingeri, îmbrățișări, săruturi, atenție. Știi că ele se cuceresc și sunt oferite natural atunci când se naște dorință de ele în amândoi.
  • Înțelegi că dacă vrei să te aproprii de mine, ai nevoie să te apropii și de cei care sunt importanți pentru mine: prieteni, colegi, familie.

Desigur, astea sunt câteva lucruri elementare. Adevărul este că așteptările mele față de tine se ridică mult mai sus de atât. Pentru că știu că poți mult mai mult decât atât. Pentru că vreau mult mai mult decât atât.

Și, ceea ce mai știu, este că ești unul singur. Mereu ai fost. Doar TU reușești cu atâta tandrețe, fermitate și eleganță să intri adânc în templul meu. Tu știi ce să spui. Știi ce să oferi. Știi cum să faci. Știi să fii atent și generos.

Și știi și ce înseamnă această călătorie. Unul, înspre celălalt. Această deschidere, a unuia față de celălalt. Și împreunarea noastră. Știi foarte bine valoarea ei.

Pe mine m-a învățat durerea. Pe tine te-au învățat greșelile. E menirea mea să te iert. Și a ta să te ridici deasupra lor. Și să devii mai mult. 

Ai învățat să te cunoști și să te sărbătorești. Acum trăiești și tu în deplinătatea sexualității și masculinității tale.

Arată-mi că ești așa cum te văd. Și mai mult decât atât.

Arătă-mi că ești, cu adevărat. Cine ești.

Arată-mi că mă poți cuceri, seduce. Tandru și ferm. 

Arată-mi că mă poți satisface. 

Arată-mi că mă pot împlini, ca femeie, prin tot ceea ce trezești în mine. 

Arată-mi că mă poți conduce.

Și că îmi poți conține, cu adorație, abandonul. 

Arată-mi…

Nerăbdătoare să-mi arăți,

Mihaela

signature
2 Responses
  • Catalin
    04 Jul 2016

    Interesant post.

    Poate ca avem multe de invatat
    si multe minuni sa va invatam pe voi,
    femeile.
    Pentru ca, pana la urma,
    intreaga calatorie se face in doi.
    In noi.
    Si pentru ca a explora
    Si a visa
    Sunt rauri pornite din acelasi izvor,
    Pentru ca lumea o vezi cel mai bine din zbor
    Atunci cand tot cerul e al tau
    Fara nici un nor.
    Nu e usor
    Dar nici greu
    Daca urmaresti mereu
    Sa fii tu, dar sa pui accentul pe “noi”
    In aceasta calatorie care se face in doi.

    ( 🙂 )

    • Mihaela Enache
      04 Jul 2016

      Această călătorie în care, cu cât mă apropii mai mult de tine, mă găsesc mai mult pe mine. Și cu cât mă găsesc mai mult pe mine, cu atât mă apropii mai mult de tine. Cu cât îmi dau seama mai bine ce îmi doresc, cu atât tu ai să-mi oferi exact din acel ceva.
      Poate că îmbrățișați, și fiecare în lumea și libertatea lui, ne e cel mai bine 🙂

      Te pup, Cătălin!

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *