Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Scrisoare către femeile care își doresc să fie puternice

Posted on

Draga mea prietenă,

Îmi voi deschide inima și te voi lua într-o călătorie în mine însămi și în viața văzută și trăită prin mine însămi.

Vreau să îți arăt ce am descoperit și ce înseamnă pentru mine să fiu femeie puternică. Și cât de valoros și de semnificativ este pentru mine să fiu vulnerabilă.

Vreau să încep prin a-ți spune că sunt o femeie foarte puternică. Nu doar o femeie, ci un om puternic. Voi merge până într-acolo încât îți voi spune că sunt cel mai puternic om pe care îl cunosc. Poate că nu cunosc suficient de bine oamenii din jurul meu. Dar dacă aș descoperi într-o zi un om mai puternic decât mine, te rog să mă crezi că aș fi cea mai fericită. Pentru că atunci aș avea speranța că acea persoană mă poate ajuta în momente sau situații în care simt că mie îmi este greu. Și este atât de împlinitor să ai nevoie de cineva. Și să îi permiți să te ajute, să aibă o contribuție în viața ta… Îți voi explica mai târziu de ce zic asta.

Acum cinci ani, într-un moment în care mă ascunsesem între perete și podea, și plângeam, l-am strigat pe Dumnezeu și i-am cerut să îmi trimită pe cineva care să mă ajute. L-am întrebat de ce, după câte se pare, eu trebuie să fiu întotdeauna cea puternică. Nu doar pentru mine, ci și pentru celălalt. Și știi ce răspuns am primit? Indiferent că era de la Dumnezeu sau de la un Sine superior, poți să îi spui cum vrei. Indiferent a cui este, această voce nu poate fi contestată.

Mi-a răspuns: „Pentru că poți. Poți să fii puternică atât pentru tine, cât și pentru ceilalți. Tu ești puternică. Asta ești.” Și, din acel moment, nu mi-am mai plâns niciodată de milă. Am înțeles că indiferent de situația în care sunt, e cazul să caut resurse înăuntrul meu să o scot la capăt, pentru că ele există. Am nevoie doar să le găsesc.

Așa că hai să îți arăt în ce feluri s-a demonstrat de-a lungul timpului că sunt puternică.

Sunt puternică pentru că n-am avut nici un sprijin în viața mea. N-a existat niciodată în viața mea o persoană care să mă sprijine și să mă încurajeze. Care să creadă în mine. Care să mă prindă de mână și să mă ridice când m-am împiedicat. Sau care măcar să stea lângă mine și să mă țină în brațe până când îmi trece și găsesc iar forță să mă ridic și să merg mai departe. Am fost singură prin tot ce am trecut. Număr pe degetele de la o mână situațiile în care altcineva m-a susținut sau mi-a luat apărarea în vreun fel sau altul.

Dacă tu ai acest om deosebit care a fost alături de tine de fiecare dată sau în destul de multe situații, mi-aș dori să știi ce binecuvântare este pentru tine.

Sunt puternică pentru că tata a murit când aveam 18 ani. Acela a fost momentul meu de trezire. Și atunci am constatat că am rămas singură pe lume. Am luat permisul de conducere și am avut un accident. Un cal a ieșit în fața mea când mă întorceam de la bunici. Mie mi-a spart radiatorul, el și-a rupt piciorul. În dreapta era mama mea, care încremenise. Oricum era în șocul pierderii lui tata. Și a trebuit să merg la poliție. Eram eu, stăpânul calului și doi polițiști. În momentul acela am conștientizat că perioada copilăriei s-a terminat pentru totdeauna. Dacă nu găsesc înăuntrul meu personajul ăsta care să deschidă gura și să-și susțină cazul, stăpânul calului o să arunce vina asupra mea, o să ies vinovată, să plătesc și pentru mașină, și pentru cal. Așa că am fost puternică.

Am fost puternică pentru că mama, după ce a murit tata, nu doar că era în depresie, după cum îți spuneam, dar s-a lovit la spate și a trebuit să rămână fără un rinichi. Eram în clasa a 12-a, mai era o lună până la Bacalaureat, iar eu făceam naveta în fiecare zi și o hrăneam pe mama și o spălam cu un prosop umed. În momentul acela am conștientizat că tocmai mi-am devenit mamă și tată nu doar pentru mine, ci și pentru cei din jurul meu. Când s-a întors acasă și dormeam, mă duceam și deschideam ușor ușa la dormit să văd dacă respiră. Mi-era teamă că o să moară și ea.

Sunt puternică pentru că tot în perioada asta prietenele mele începuseră să spună tot felul de povești la școală despre mine. Când a murit tata colegii au strâns bani pentru mine, în semn de susținere. Și trebuiau să îmi fie dați de prietena mea cea mai bună. Acei bani nu au ajuns niciodată la mine. Într-o zi m-au abandonat la o petrecere. Și cealaltă cea mai bună prietenă a început să inventeze povești despre ce aș fi făcut, de fapt, cu banii din fondul clasei sau cum aș fi copiat la teze. Tot ea mi-a furat bani din buzunar. Și tot ea a făcut sex cu cel care era iubitul meu și mă ceruse de soție.

Tot în perioada asta am stat în spital, aproape o jumătate de an. Cu hemoragie. Zece zile pe lună eram în spital și făceam patru injecții pe zi. Am pierdut atâta sânge că aveam nevoie de transfuzie.

Tot în perioada asta am fost abuzată sexuală. L-am rugat pe Dumnezeu din toată inima mea să nu permită să se întâmple asta. Știam că mă aude. Dar nu a intervenit. Așa că am acceptat. Mi-am spus că dacă eu nu sunt suficient de puternică să opresc asta și Dumnezeu îi permite, înseamnă că există un scop pentru care se întâmplă așa. Am plâns până când m-a sunat mama să mă duc la spital. Am făcut un duș și mi-am dat seama că… am nevoie să fiu puternică.

Chiar și numai atât și poate că ar fi deajuns să îți arăt că sunt puternică. Dar asta nu doar că e abia o parte mică din tot ce am trăit, dar este abia începutul.

Sunt puternică pentru că am venit la București, într-un oraș în care nu cunoșteam pe nimeni și în care nu mai fusesem niciodată. Pe lângă banii de tren, aveam doar banii de taxă de înscriere la facultate. Și vreau să știi că ăștia sunt toți banii pe care i-am primit de la părinții mei. Au existat doar două episoade ulterior în care mama și soră-mea au fost alături de mine. Dar tot ce am și am avut vreodată în viața mea este ceea ce am câștigat singură.

Sunt puternică pentru că după aceea urmat o relație cât se poate de disfuncțională în care am fost amenințată în toate felurile și abuzată fizic. Ceea ce mi-a umbrit toată perioada studenției. Pentru că în loc să merg în cluburi și să mă bucur și să mă distrez, eu eram speriată de gelozia și posesivitatea lui. Abia începusem să lucrez ca jurnalist la „Ce se întâmplă, doctore” și luam tramvaiul 5 spre casă. Cât așteptam în stație, în față la Sfântul Gheorghe, mă rugam la Dumnezeu să îmi dea putere să ies din situația asta. Nu aveam pe nimeni care să mă asculte sau să mă ajute. Am fugit o dată la un prieten și a fost mai rău.

Sunt puternică pentru că am încercat să mă sinucid. Am luat două cutii cu pastile de inimă. Și așteptam să mă întâlnesc cu Dumnezeu. Dar nu mi-a fost nici măcar rău și atunci am înțeles că viața mea nu e a mea. Și că… înseamnă că sunt puternică să trec și peste asta.

Așa că din acel moment am început să mă construiesc pe mine. Și să încep să caut singură soluții la orice provocare ce îmi iese în cale.

Am ieșit din acea relație de foarte multe forme de abuz. Începeam să găsesc furia și puterea crudă din mine însămi. Până atunci doar am îndurat. Dar acum am început să văd lucrurile altfel. Eram dispusă să lupt înapoi. Mi-am spus că e imposibil să fiu singură pe lume. Și să nu îi pese nimănui de mine. O să țip și o să mușc și o să mă zbat și o să dau tot din mine până nu o să mai pot, dacă asta e calea.

Sunt puternică pentru de acolo înainte am început să îmi asum viața mea. Să îmi asum experiențele. Să îmi asum tot ce mi se întâmplă. Și felul în care mă gestionez pe mine și viața mea.

Am descoperit spiritualitatea și am început vindecarea.

Dar asta nu a însemnat decât un șir nesfârșit de morți. Și de renașteri. A fost nevoie să înțeleg că totul din mine trebuie să moară. Și așa s-a întâmplat. Dumnezeu mi-a luat tot. Tot ce aveam mai de preț sau ca sprijin.

Am avut o nouă relație. Una în care am cunoscut o scânteie de iubire. Dar ne-am și rănit mult unul pe celălalt, în ignoranța noastră. Și după ce, pur și simplu într-o zi a plecat, mi-am promis că asta nu mi se va mai întâmpla niciodată. Niciodată nu o să mă mai las rănită de alt om. Și nici nu o să mai rănesc alt om. Mai ales în contextul unei povești de dragoste.

Mi-am promis atunci că o să caut să înțeleg tot ce înseamnă iubire, relație, bărbat și femeie. Astfel încât să putem fi împreună și doar să ne iubim. Mi-am promis că voi avea o relație frumoasă. Sau nu voi avea nici o relație.

De atunci sunt singură. Pentru că nu mai accept lipsa de autenticitate, de sinceritate. Nu mai accept nici o formă de compromis. Exclus orice formă de abuz, fie ea și verbală sau emoțională. Nu mai accept lipsa integrității unui bărbat.

Sunt atât de puternică și de fericită cu mine însămi, încât nu am nevoie de orice fel de prostie, din partea oricărui bărbat. Dacă știe să mă respecte și să mă prețuiască la nivelul la care o fac eu, acel bărbat o să primească foarte multe daruri din partea mea, ca femeie.

Sunt puternică pentru în șase ani de singurătate am avut tot timpul și tot spațiul la dispoziție să descopăr unde încep eu, ca femeie, și unde se termină el, ca bărbat. Am avut timpul și spațiul să îmi dau seama dacă, în ce fel și câtă nevoie am de un bărbat. Dacă este el mai puternic decât mine, și în ce fel.

Și să știi că sunt puternică și fizic. Cât am trăit în Suceava am lucrat pământul și cărat în spate multe kilograme. Când tata s-a operat la spate, eu făceam treburile în locul lui. Și eram doar un copil. Așa că eu știu că nici măcar fizic un bărbat nu este mai puternic decât mine. Mi-am cumpărat la un moment dat un dulap de la IKEA. Și bărbatului cu care eram i s-a părut prea greu să îl ia din mașină și să îl după până la lift. L-am luat singură și am plecat cu el. De atâta frustrare și furie mi s-a încețoșat privirea și m-am împiedicat pe scări. Mai târziu aveam să descopăr că în acel moment mi-a sărit o vertebră din coloană de la locul ei. Și aveam nevoie de operație ca să fie îndepărtată de tot. Vreo două luni de zile nu am putut nici măcar să stau în șezut sau să merg.

Dar nu m-am operat. Pentru că am visat că făceam parașutism și doctorul îmi spusese că după operație nu o să mai pot face orice sport. Așa că m-am umplut iar de furie și mi-am spus că nu știu în ce fel, dar o să mă vindec fără operație. Și așa s-a și întâmplat. Un an mă durea piciorul și dacă îmi cumpăram o sticlă de 2 litri de apă. Mergeam la cumpărături de mai multe ori pentru că nu puteam duce nimic greu. Dar m-am vindecat. Și astăzi alerg 20 de kilometri. Ceea ce e mai mult probabil decât aleargă 90% dintre bărbații pe care îi cunosc.

Așa că vreau să știi, draga mea prietenă, că dacă las un bărbat să îmi ridice bagajul, nu înseamnă că sunt neputincioasă. Ba îmi doresc și aștept ca bărbatul să se ofere să mă ajute.

Ți-am spus că întotdeauna mi-am câștigat singură banii. După relația abuzivă am rămas cu un credit de 10.000 pentru că asta m-a ajutat să îmi găsesc alt apartament și să pot să mă îndepărtez de el. Iar bărbatul care a urmat, a plecat lăsându-mă într-un apartament cu 3 camere, cu chiria aproape dublă decât salariul meu. Și creditul s-a dublat.

Așa că, vreau să știi, draga mea prietenă, că dacă las un bărbat să îmi plătească cafeaua și prăjitura, nu înseamnă că nu pot să-mi plătesc singură orice moft îmi doresc. Ba îmi doresc și aștept ca bărbatul care vrea dragostea mea, să-mi arate că e capabil să aibă grijă de mine.

Sunt puternică pentru că sunt tot ceea ce este și un bărbat. Sau chiar mai mult. Sunt o fire curioasă, iar tata a fost un meșter extraordinar. Așa că am moștenit asta de la el. Să înțeleg cum funcționează un lucru și să îi dau de capăt singură. În atâția ani în care nu am avut pe nimeni, mi-am montat și demontat mobila singură. Mi-am reparat singură laptopul. Și mi-am dat seama că mintea mea mă ajută mai mult decât băiatul de la service, care mai multe probleme mi-a făcut.

Așa că vreau să știi, draga mea prietenă, că dacă las un bărbat să mă ajute să pun draperia, nu înseamnă că nu pot singură. Ba îmi doresc și aștept ca bărbatul să se priceapă mai bine decât mine la astfel de treburi.

Sunt puternică pentru de pe urma bărbaților am avut doar de suferit. Eram odată la plimbare cu bicicleta prin pădure cu acest prieten al meu. Și, la un moment dat, pune frână. Eu abia îmi cumpărasem bicicleta și învățasem să merg. Bicicleta lui era mult mai bună. N-am avut timp să pun frână în timp util și mai eram și în vale. Am căzut și m-am lovit. L-am întrebat de ce a pus frână. Răspunsul lui este memorabil: „Am văzut ceva și m-am oprit. Am uitat că ești în spatele meu.”

Așa că vreau să știi, draga mea prietenă, că dacă las un bărbat să fie stâlpul familiei noaste și să mă conducă nu înseamnă că nu pot conduce cu mai multă responsabilitate, înțelepciune și integritate decât el. Ba îmi doresc și aștept ca bărbatul să fie un lider cu adevărat bun.

Sunt puternică pentru am fost nu doar abuzată fizic în toate formele de bărbați, nu doar abandonată, ci și înșelată. Am cunoscut online un bărbat. Era foarte prezent în relația cu mine și destul de susținător. Mă simțeam hrănită. Ne-am întâlnit o singură dată, am făcut o plimbare prin parc. Apoi, într-o zi, îmi scrie o necunoscută. Și începe să îmi povestească despre acest bărbat. Potrivit teoriei ei, ocupația lui era să înșele femei. Nu am înțeles exact strategia, dar un lucru era clar. Ceea ce îmi spusese mie, îi spusese și ei. Pozele pe care mi le trimisese mie, i le trimisese și ei. Cu câteva luni mai în urmă. Deci orice ar fi fost cu el, autentic nu era.

Am stat mult și m-am gândit la toată povestea asta. Și apoi, într-un weekend, eram la un training. Avusese loc un episod de vindecare și era despre înșelat. Exact atunci mi-a scris. Și l-am rugat să mă sune la pauză. I-am spus că pentru mine nu contează nimic din ce mi-a spus. Pentru mine contează cum l-am simțit și ce am primit din partea lui, ca energie. I-am spus că pentru mine nu contează că povestea lui nu e adevărată. Dar vreau să fie autentic și să recunoască faptul că nu e adevărat. A opus rezistență și a încercat să se apere și să nege. Eu, fiind oarecum emoțională ca urmare a ce s-a întâmplat la training, îmi curgeau lacrimile. Și nasul. Și cu toată dragostea de care am fost capabilă în acel moment i-am spus că pentru mine chiar nu contează, vreau și îl rog doar atât. Să recunoască.

Și mi-a povestit că a iubit foarte mult o femeie și ea l-a înșelat și și-a bătut joc de el, deși a făcut totul pentru ea. Și își dorește foarte mult să întâlnească o femeie care să îl iubească cu adevărat, pentru ceea ce e el în esența lui. Nu pentru ceea ce poate face pentru ea.

Ăsta, draga mea prietenă, este un moment în care eu am fost puternică cu adevărat ca femeie.

Probabil că acel bărbat și-a dat seama că în momentul în care întâlnește o astfel de femeie, el va fi fost cel care a înșelat-o pe ea și i-a oferit aceeași cupă de amărăciune care îi fusese oferită și lui. Și totul e în zadar.

Acel bărbat s-a retras singur din viața mea după întâmplarea asta.

Așa că vreau să știi, draga mea prietenă, că am trecut și peste etapa în care am obosit să fiu prea puternică. Am trecut și peste etapa de furie împotriva bărbatului. L-am înțeles și l-am iertat. Spun mereu că suntem amândoi opere în lucru.

Nu mai am nimic de împărțit cu bărbatul. Nu-mi este dator cu nimic. Nu am nevoie de el. Sunt foarte fericită singură și mă descurc în orice situație. Îmi sunt mie și mamă, și tată, și prietenă, și prieten, și iubit. Sunt auto-suficientă și cât se poate de independentă.

Am vindecat toate rănile pe care am lăsat să mi le facă. Am eliberat toate emoțiile blocate din mine. L-am înțeles. Și l-am iertat. M-am iertat.

Astăzi înțeleg nivelul fiecărui bărbat și îi protejez demnitatea. Fără să încerc să mă micșorez pe mine. De aceea, puterea mea nu este vizibilă și nici cunoscută. Nu fac paradă cu ea. Pentru că nu îmi servește la nimic. Iau fiecare om pentru ceea ce este, exact așa cum este, în fiecare moment. Îi dau libertatea celuilalt să fie așa cum alege să fie.

Cu atât mai mult cu cât eu văd atât cine este, cât și cine poate fi sau este cu adevărat. Îmi dau seama de ceea ce simte și de ceea ce gândește. Știu când este în acord cu el însuși și când nu este. Când e autentic și când nu e. Am darul nu doar de a citi oamenii, dar de a mă conecta cu altă persoană până la nivelul în care nu mai pot face diferența dacă emoțiile și gândurile pe care le am sunt ale mele sau ale celuilalt. Și a trebuit să învăț să gestionez toată această informație și cum să mă raportez la ea.

Așa că răspund la ceea ce îmi oferă fiecare. Dacă un bărbat mă rănește, o să îi arăt că mă rănește. O să plâng și o să îi arăt că ceea ce face se răsfrânge și asupra mea. Îmi dau voie să fiu vulnerabilă și să îi fiu oglindă. Dar nu sunt vulnerabilă pentru că e singura mea opțiune. Sunt vulnerabilă pentru că așa aleg. Și pentru că asta înseamnă să fiu vie. Să trăiesc. Sunt vulnerabilă la suprafață pentru că în adâncime nu pot fi tulburată cu adevărat.

Sunt vulnerabilă pentru a-l ajuta pe celălalt să se cunoască și să poată face alegeri între cine este și cine vrea, poate sau are potențialul să fie. Pentru a-l ajuta să se conștientizeze.

Și da, cei mai mulți oameni cred că sunt slabă. Mai ales pentru că sunt îngăduitoare, răbdătoare, iertătoare și, mai ales, oferitoare. În mod special bărbații. Ei cred că dacă îmi exprim dorința de a trăi iubire ăsta e un semn de dependență emoțională sau singurătate și disperare. Ei cred că dacă sunt plină de bucurie înseamnă că sunt ușor de impresionat. Ei cred că dacă sunt iubitoare, nu știu să mă respect și să las bărbatul să mă cucerească.

Dar eu sunt doar plină de viață. Și liberă.

Așa că nu mă aștept ca lumea să mă înțeleagă, să mă vadă pentru ceea ce sunt, ori să mă aprecieze. Pentru că ei nu știu cine sunt. Ei văd și aleg să interpreteze prin filtrele lor. Ei văd și aleg singuri ce să înțeleagă de acolo. În funcție de cine sunt ei în acel moment. Știu că orice vede un om în mine, de cele mai multe ori n-are nici o legătură cu mine, ci cu el și numai cu el.

Așa că știu că o să mă joc cu adevărat de-a bărbatul și femeia doar cu un bărbat care a înțeles aceleași lucruri, ca și mine.

Dar până atunci și până acolo, sunt aici și acum, cu bărbatul din fața mea. Oricare acela către care mă cheamă inima pentru un motiv sau altul.

Și aleg să cred în el. Aleg să cred că va alege, la rândul lui, să fie tot ceea ce poate fi.

Sunt puternică pentru că am petrecut foarte mult timp singură. Luni întregi în care nu am vorbit cu nimeni. Zeci de zile în care nu am ieșit din casă. Am călătorit singură.

Acum trei ani mi-am cumpărat un bilet de avion și am plecat singură în India. Am renunțat la tot ce aveam în viața mea. De la mobilă, până la cărți, haine, pantofi și bijuterii. Am dat tot. Tot. Și mi-am luat rămas bun de la mama și de la soră-mea și le-am spus că este posibil să nu ne mai vedem niciodată. Și că nu vreau să păstrăm legătura.

Acela a fost momentul în care am vrut să îmi demonstrez că sunt cu adevărat puternică. M-am dus în cel mai vulnerabil punct pe care mi l-am putut crea. Fără să am contact cu vreo persoană cunoscută. Fără să am vreo resursă materială. Aveam doar câteva sute de dolari, trei rochii, o pereche de blugi și două tricouri. În rest, nu aveam nimic material pe lume. Și am plecat în lume. Singură. Într-o lume necunoscută și foarte diferită. Fără planuri. Fără nici o plasă de siguranță. M-am aruncat în lume și în viață, pur și simplu. Lăsând să mi se întâmple orice. Aceea avea să fie întâlnirea mea cu viața. Voiam să descopăr dacă viața este cu adevărat mai puternică decât mine și mi se întâmplă sau eu sunt mai puternică și decât viața și o fac să se întâmple.

Așa că vreau să știi, draga mea prietenă, că sunt cu adevărat puternică. Pentru că astăzi nu doar că știu, astăzi trăiesc în fiecare moment experiența co-creării vieții. Și dacă astăzi nu mă mai lupt cu viața, îi accept limitele și o găsesc frumoasă, nu e pentru că nu am voință, forță, nu știu că sunt nelimitată.

Ci pentru că astăzi înțeleg cum viața e formată pe jumătate din natura feminină, iar jumătate din natura masculină. Astăzi înțeleg că pe jumătate eu fac viața să se întâmple, iar pe cealaltă jumătate viața are propria înțelepciune, voință și plan.

Așa că, draga mea prietenă, dacă astăzi aleg să rămân în energia mea feminină și să fiu vulnerabilă, nu înseamnă că nu știu că există în mine și energie masculină și că sunt puternică. Ci astăzi înțeleg că nu am nevoie să demonstrez nimănui că sunt puternică și că nici nu e rolul meu să fiu puternică. Eu, ca femeie, am fost creată să fiu întruparea vulnerabilității, sensibilității, frumuseții, blândeții, răbdării, compasiunii, delicateții. Astăzi aleg să întrupez toate aceste energii și să rămân în ele pentru că în ele mă simt acasă. În ele mă simt împlinită.

Astăzi aleg să îmi doresc cu toată inima alături de mine un bărbat. Și să am nevoie de el. Și să las liberă energia mea feminină să se exprime în toate formele sale. Și, în felul ăsta, să îi las cealaltă jumătate a spectrului de energii, lui. Și să mă bucur de raportul care astfel, apare între noi. De toate acele puncte în care unul dintre noi e mai bogat decât celălalt și, oferindu-i celuilalt din ceea ce e el, creează întregul din nou. Prin relația noastră, creăm întregul, din nou. Odată el există în fiecare dintre noi. Și apoi există ca urmare a împreunării noastre. Și apoi se extinde. Până când vom înțelege că putem crea întregul fiind într-o relație cu toți oamenii și cu lumea întreagă. Pentru că viața este fractală. Tipare care se manifestă de la infinitul mic până la infinitul mare. De asta a spus Iisus „precum în cer, așa și pe pământ”.

Nu mi-l doresc și nu am nevoie de el ca să fiu întreagă. Ci pentru ca, alături de el, să creăm un întreg și mai mare, la alt nivel.

photo by: Florin-Adrian Istrate

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *