Bucuria are puțin de-a face cu circumstanțele vieții. Și mai degrabă cu acele lucruri pe care tu ALEGI să le pui în centrul vieții tale. Învață să faci alegeri mai bune. Abonează-te pentru inspirație, motivație și alte gânduri liniștitoare.
 

Oaza de liniște

Azi am descoperit o nouă liniște. E ca o lumină care mi se împrăștie în celule. E atât de liniște… De parcă, ascultând pianul, aud doar pauzele dintre note.

Ochii mei văd dintr-odată totul. M-am dus iar în acel loc din care pot vedea totul. Nu știu niciodată cum ajung aici. Dar zâmbesc. E o fericire să fiu aici.

Așa am aflat că fericirea e ceva plin de tăcere.

Atunci când ești cu adevărat fericit, doar ești. Doar zâmbești. Fericirea nu e o emoție. Nu mai exiști. Ești doar o lumină. Ești ca un răsărit de soare ce caută să iasă de sub orizont. E sigur că se va întâmpla. Răsăritul e mereu sigur de existența lui. La fel e și fericirea. Și e blând. Nu se grăbește. Își urmează calea prin Univers.

Fericirea e răsăritul ființei. Aduce lumină în tot ceea ce ești.

Și e atât de plină de liniște.

Azi, mai mult decât fericită, sunt liniștită. Aici, unde sunt acum, văd totul. Văd tot ce-am fost nu doar eu, dar întregul Univers. Îmi amintesc când s-a născut Universul. Îmi amintesc că atunci m-am născut și eu. Și pot vedea și ceasul a ceea ce noi numim moarte. Ceasul în care vom închide o ușă. Mai important însă decât tot ce a fost și tot ceea ce va fi vreodată este ceea ce e acum. Văd implacabilul. Văd cum viața e a ei înșiși. Nu a mea. Și nici a ta. Viața e liberă. E o libertate în sine. Care, ca orice altă libertate, se urmează doar pe sine.

Viața nu e a noastră. Viața ne-a fost dată. Ni s-a dat ea însăși. Pe drumul ei mergem. Și ăsta nu e un lucru negociabil. Desigur, tu însuți ai creat realitatea asta. Tu însuți ai vrut să fie așa. Tu ai vrut să te supui vieții. Chiar dacă nu îți mai amintești.

Mi-ar plăcea să mă gândesc la acest spațiu ca la o hologramă proiectată chiar din mine însămi și pe pereții căreia se desfășoară viața. Și văd toate realitățile create. Toate posibile. E un loc minunat, lipsit de emoții. Drama umană nu mă atinge. Aici e doar liniște și fericire. Și înțelegere. Viața și tot ceea ce nu are încă viață este atât de perfect.

Mi-aș dori să închid într-o sferă o particulă din lumea în care mă aflu acum și să o port mereu cu mine. Să-mi aduc aminte de ea. Să o privesc prin pereții transparenți ca pe un țărm la care inima mea se zbate să ajungă.

Un spațiu al grației divine.

În care ți-ai dori să rămâi veșnic.

Un spațiu în care totul își găsește o rezolvare. Un spațiu în care nimic nu e o problemă. Sunt doar situații. Doar experiențe. Doar… ceea ce e. Oh, sunt în acel spațiu și sunt în mine însămi în același timp. E atât de multă informație aici. Atât de multă cunoaștere. Nimic nu-mi este necunoscut. Sunt însuși Universul. Sunt însuși trecutul și viitorul. Sunt însăși cunoașterea. E totul în mine.

E deja în mine. Chiar și acea particulă pe care mi-aș fi dorit să o culeg. Chiar am făcut asta. Chiar am cules o astfel de particulă și am pus-o într-o sferă. Și cum altfel aș fi putut să o am mereu cu mine dacă nu aș fi pus-o… chiar în mine? Eu sunt însăși particula. Face parte din mine.

Te-ai întrebat vreodată ce e sfânt? Ce înseamnă sfințenia? Înseamnă liniște.

Mă simt plimbându-mă prin Raiul lui Dumnezeu. Pot să pășesc pe nori. Pot să stau pe-o bancă. Pot să mă uit la cerul senin dintr-o pajiște plină cu margarete. Raiul e o stare. E liniște.

Liniștea e sfântă. Și în liniște e Raiul. Și acolo, protejată de liniște… stă fericirea. Ca un El și o Ea. Care nu pot exista unul fără celălalt. Ea e fericirea. El e liniștea. Se conțin unul pe celălalt. Ea dă sens lui. El protejează vulnerabilitatea ei. Liniște. Fericire.

Doamne, măreață e creația ta! Doamne, te găsesc sălășluind în mine…

E atât de liniște. Mă uit la ea ca la un curcubeu. Una din culori e armonia. Alta e încântarea. Recunoștința. Acceptarea. Sunt atâtea nuanțe. Uneori poți să le vezi numai pe unele. Alteori vezi altele. Toate compun liniștea. Și fericirea.

Binecuvântați cei ce caută liniștea. Căci ei vor găsi fericirea și împărăția a tot ceea ce există.

Binecuvântați cei ce caută fericirea. Căci ei vor găsi liniștea și împărărția a tot ceea ce există.

Te-ai întrebat vreodată cum ar putea fi să simți atâta fericire încât să nu o poți cuprinde?

Îți stau mărturie în clipa de acum că ea există… Mi-ar fi greu să-ți explic drumul pe care am ajuns aici. Dar știu sigur că am lăsat o urmă.

signature
1 Response

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *