Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

O femeie poate avea o relație împlinită doar dacă își deschide inima. Și îl face și pe bărbat să și-o deschidă

3 fără 5. Oh, baby, come on, let me get to know you. Just another chance so that I can show that I won’t let you down. Oh, no! No, I won’t let you down. Oh, no! ‘Cause I could be the one. I could be the one. I could be the one. I could be the one… The one…

Se aude în boxe. Și se potrivește cu ce simt. Și gândesc.

Am mintea la bărbați. Dacă ești mama, soră-mea, cea mai bună prietenă sau doi cei mai buni prieteni, știi că asta nu e nimic nou. Dacă ești altcineva, asta s-ar putea chiar să te surprindă.

Mă gândesc des la bărbați. Și la relații. E subiectul cel mai important pentru mine. Și, de-a lungul anilor, am investit multă energie în a înțelege dinamica feminin-masculin, femeie-bărbat.

E cel mai important subiect pentru mine pentru că, dacă e să o luăm astrologic, am Soarele în casa VII. Casa relațiilor și a parteneriatelor. Casa în care avem Soarele arată cel mai important domeniu din viața noastră. Apoi, am multă energie de Balanță. Semnul zodiacal al relațiilor și parteneriatelor.

Asta se traduce prin faptul că potențialul meu se activează atunci când sunt într-o relație, în parteneriate. Și că, de una singură, o să fiu mereu, așa cum spunea Luciano De Crescenzo, înger cu o sigură aripă.

We are each of us angels with only one wing, and we can only fly by embracing one another.

De-a lungul anilor am întâlnit mulți alți îngeri cu o singură aripă. Oameni cu conștiința faptului că au nevoie de celălalt pentru a fi întregi.

Mă întreb acum și caut în memorie dacă am întâlnit perechi. Îngeri care s-au găsit unii pe alții.

Nu găsesc răspuns. Poate pentru că eu nu sunt pe acea frecvență. Și nu aveam cum să îi atrag. Sau să-i recunosc.

Dar ei trebuie să fie, așa-i?!

Sunt multe de înțeles. Despre un bărbat. Despre o femeie. Despre relații.

Am învățat un milion de lucruri despre relații. Și parcă tot nu mi-e clar de ce Dumnezeu a creat conceptul ăsta. De ce ne-a făcut să funcționăm în parteneriate.

Ce-mi pare foarte clar e că relațiile nu sunt deloc ceea ce credem noi că ar trebui să fie. Avem o viziune a relațiilor asemănătoare cu o vacanță în Bora Bora. O relație vrem să fie un spațiu de siguranță, confort, lux. Împlinirea tuturor dorințelor. Satisfacerea tuturor mofturilor. Cineva care e absolut la dispoziția noastră să ne facă viața mai bună.

Ori, din ce am învățat eu, o relație are prea puțin de-a face cu așa ceva. O relație e chiar spațiul în care avem de investit cea mai multă muncă cu noi înșine. Într-o relație ne apucăm de lucru, nu ne relaxăm.

Relațiile creează și susțin spațiul intim în care ne putem vedea pe noi înșine. Este ca o monitorizare a celui care suntem. Iar partenerul este reflexia noastră cea mai fidelă. Este reprezentarea noastră în societate.

De ceva vreme am descoperit că am tendința de a-mi măsura valoarea de sine prin calitatea relațiilor pe care le am. La început am crezut că asta e despre mine. Dar apoi am descoperit că e specific feminin.

Și mi-am dorit să schimb filtrul ăsta. Modul ăsta de a gândi. Nu încetează niciodată să mă uimească programele pe care le avem înregistrate în subconștientul nostru și ne dictează tot felul de realități.

Care nu reprezintă neapărat adevărul.

Dar chiar dacă valoarea mea de sine e intrinsecă. Sunt valoroasă prin mine însămi. Doar pentru că exist. Tot mă va preocupa să înțeleg cât de profund pot dinamica relațiilor.

Și revin la aici și acum. Azi.

Mă gândesc la bărbați.

De puțină vreme am constatat că noi, femeile, doar cerem de la bărbați. Suntem într-o continuă și nesfârșită așteptare ca bărbatul să fie, să facă… Cum vrem noi.

Și există un adevăr în asta. Femeia este liderul spiritual. Simte și știe cum ar trebui să fie lucrurile.

Dar ce mi se pare că nu înțelegem este că toți suntem o lucrare în desfășurare. Ne așteptăm ca celălalt să fie așa cum îi intuim potențialul. Dar care din noi a ajuns la împlinirea potențialului?

Dacă, în loc să creăm războaie pentru că nu suntem deja acolo, aceia care putem fi… Am înțelege că ne avem unul pe altul să ajungem acolo împreună? Și că darul nu e ca celălalt să îți dăruiască împlinirea lui. Ci faptul că îi putem fi aproape și putem contribui la împlinirea lui.

Dacă ne-am concentra pe ce avem de dăruit, în loc de ce avem de luat?

Am înțeles că bărbații nu sunt niște zei, de la care să am pretenția să îmi împlinească dorințele. Deși amândoi ne dorim asta. Dar în loc să trăim aceeași dramă, nu mai bine acceptăm că nu suntem acolo încă? Cred că și femeile ar suferi de mai puțină dezamăgire. Și bărbații de mai puțină neputință.

Dragul meu drag, nu mă poți împlini, acum, așa cum îmi doresc și îți dorești. Nu mai bine acceptam asta? Și ne bucurăm de ceea ce ne rămâne? De ceea ce e? De atât cât putem? De cât avem?

Decât să hrănim o dramă care ne consumă pe amândoi…

Eu, aici, mă refer la o tipologie anume de bărbați. Pentru că voi, dragilor, sunteți de două feluri.

Există aceia dintre voi care se dedică partenerei. Pentru ea construiesc. Și fericirea ei e împlinirea lui.

Și există acei bărbați care iau de la femei. De la energie sexuală. Până la imagine, afecțiune. Și tot ce mai are ea de dăruit. Categoria asta de bărbați nu reușește să ajungă în viața mea. Nici nu văd cum. Bărbați care înșeală. Bărbați care se gândesc doar la plăcerea lor. Bărbați care nu au empatie. Și nu se pun în locul celuilalt. În locul ei. Ei sunt inportanți. Ei contează.

Eu și bărbații ăștia ne respingem în mod natural mai puternic decât magneții.

Cei care mă atrag în mod natural mai puternic decât magneții sunt bărbații integri. Bărbați care își cunosc inima. Și știu că ce vrea inima nu se găsește decât într-o femeie.

Am întâlnit recent un astfel de bărbat. Nu sunt mulți ca el. Un bărbat pentru care nu există “Sunt bărbat, până la urmă” Un bărbat pentru care cel mai bun sex, cu cea mai sexy femeie nu face cât un minut în care EA îl ține în brațe și se uită la el cu ochii plini de dragoste.

Și totuși, simt că mai e ceva ce nu am înțeles despre bărbați.

Cine am nevoie să fiu, ca femeie, pentru a mă bucura de ceea ce este și are de oferit un bărbat? Cum fac să-l deschid înspre mine și darurile mele, în loc să-l închid?

Cum am nevoie să înțeleg ceea ce e un bărbat?

Și știu că mulți – sau multe – nu înțeleg o astfel de preocupare. Dar eu consider că e responsabilitatea mea de a-mi găsi drumul înspre ceea ce îmi doresc. E responsabilitatea mea să-i dau de capăt. Am nevoie să înțeleg natura masculină în aceeași măsură în care bărbatul are nevoie să-mi înțeleagă natura feminină.

Și numai parcurgând împreună, fiecare distanța lui, ne putem găsi drumul unul înspre celălalt.

Și noi, femeile, suntem tot de două feluri. Prințese și maestre ale sacrificiului. Fie ai pretenții și aștepți să-ți fie împlinite. Și nu te gândești că și tu, prin natura ta, scoți ce e mai bun sau mai rău dintr-un bărbat.

Sau faci toate sacrificiile de dragul lui. Și uiți că trebuie să-i lași lui bucata de drum pe care o are de parcurs până la tine.

Au fost bărbați care m-au iubit. Și pe care i-am iubit. Și pe care i-am îndepărtat. Nu spun că ăsta a fost singurul sau cel mai mare neajuns dintre noi. Dar a fost ceva ce am făcut. Și mi-aș fi dorit să nu fi făcut. Îmi doresc să nu mai fac.

Cum l-am îndepărtat?

Nu am știut că și el are nevoie de siguranță și confort emoțional. A simțit că alături de mine e mereu pe un teren minat. Nu mi-am deschis inima față de el. Dar am așteptat să o facă el. Nu am avut încredere în el.

Când au plecat, i-am crezut lași. Când m-am pus în locul lor, au devenit eroi. Eu n-aș fi făcut față la atâtea provocări.

O femeie e foarte solicitantă. Și, de cele mai multe ori, nu iese niciodată din această stare de așteptare continuă și multi-direcțională.

Bărbatul nu mai apucă să se simtă acceptat. Validat. Dorit. Încurajat. Susținut.

Desigur, asta e o lucrare pe care o are de făcut singur. El cu el. Găsită puterea interioară. Adevărul despre el însuși.

Dar odată găsite, vrei să te înconjori cu oameni care au absolvit cursul de relații.

Care oferă astfel de lucruri nu pentru că ai nevoie de ele, ci pentru că au înțeles că așa se trăiește viața frumos. Că sunt nimic altceva decât o expresie a iubirii.

Bărbații au grijă de noi într-un anume fel. Iar nouă ne revine să avem grijă de ei în alt fel.

Ai nevoie să fii o femeie înțeleaptă ca să obții ce îți dorești de la un bărbat.

Sunt multe de iertat unui bărbat. Sunt multe de înțeles la un bărbat.

E ușor să judeci pe cineva prin prisma a ceea ce tu îți dorești, meriți sau simți că ar putea fi.

Dar distanța dintre ceea ce este și ceea ce poate fi cui i-o lăsăm?

Într-o zi, curând, o să fiu acea femeie care știe să deschidă un bărbat. Care să-l conducă în inimă. El, să fie fericit că i-a fost oferită esența feminină. Și fericit că, din spațiul în care e, își poate oferi esența masculină.

Dacă nu reușești să duci un bărbat în inimă și să aibă încredere să rămână acolo în relația cu tine… nu ai cum să ai o relație împlinită.

Poate că nici eu nu am încredere deplină să stau în inimă în relația cu un bărbat. Să-mi dau voie să-l iubesc, pur și simplu. Să-mi dau seama că e simt. Și că e minunat să simt. Și ce simt. Și pe restul să le luăm cum sunt și să le rezolvăm împreună.

Poate atunci când o să reușesc eu, o să mi se alăture și el.

Promit să rămân în inimă.

În ceea ce simt. Și nu în pretenții.

Pentru că dacă m-a rănit vreodată ceva, aceea a fost mintea mea. Care îndrugă mereu despre cum ar trebui sau ar putea să fie. În loc să se bucure de ceea ce e.

Promit.

Ca semn din partea universului. Acum, că am terminat de scris. A început melodia mea preferată de dragoste…

How wonderful life is, now you’re in the world!…

 

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *