Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Iubirea ne transformă în îngeri

Un înger nu are nume. Dar, în orice clipă, se poate întâmpla ca el să poarte numele tău.
– Albrecht Goes

Iubirea este legea fundamentală a forței pe care o numim Dumnezeu.

Atunci când am învățat să iubim și să corelăm această forță cu înțelepciunea, suntem deplini. Atâta vreme cât suntem pe pământ, este sarcina noastră – sensul vieții noastre – să învățăm să iubim. Nu e doar iubirea față de un partener, ci iubirea atotcuprinzătoare, care nu exclude pe nimeni și nimic, având scopul de a deveni mesageri ai iubirii Sale. A iubi înseamnă și a-ți folosi posibilitățile de a fi șansă pentru alții.

A fi îndrăgostit și iubirea adevărată sunt atât de diferite, la fel ca floarea și fructul. Atunci când apare fructul, floarea dispare. Iubirea înseamnă asumarea plină de înțelegere și conștiență a inadecvărilor. Iubirea nu este o manifestare exterioară, ci o modificare fundamentală a ființei noastre. Întotdeauna, în iubire, întâlnim partenerul care ne corespunde din toate privințele. Conform legii rezonanței, nu putem atrage decât un astfel de partener. De multe ori căutăm iubirea într-o relație cu un partener numai pentru că suntem incapabili să ne iubim pe noi înșine. În mod conștient sau inconștient fiecare are o imagine ideală despre sine și din această cauză nu acceptă felul său diferit de a fi. Deoarece exteriorul este doar o imagine în oglindă a interiorului, el își respinge și exteriorul. Imaginea ideală reprezintă un scop. Și un scop poate fi atins numai în măsura în care pornești la drum.

Respingerea felului propriu de a fi corespunde sentimentului nostru că am fost programați într-un anume fel. Nu putem deveni astfel decât dacă ne schimbăm. Avem această șansă în fiecare clipă. Putem să ne folosim însă de această oportunitate doar dacă înainte de aceasta ne-am acceptat așa cum suntem și am învățat să ne iubim așa cum suntem.

A iubi un om înseamnă a ne dărui pe noi înșine, a dori ce este mai bun pentru ceilalți, fără a cere ceva înapoi. Iubirea trebuie să dăruiască și se împlinește prin dăruire.

Iubirea este bucuria pe care o simțim în gândul la sau în prezența omului iubit. Bucuria de a putea fi în apropierea sa, de a ne bucura de el sau de a găsi împlinire cu el, într-o acțiune comună.

Iubirea înseamnă să te deschizi, să îi lași pe ceilalți înăuntrul tău, să îi lași să ia parte la ceea ce te face fericit, să te dăruiești cu totul acelui om, să vrei să împarți totul cu el. Iubirea înseamnă a contribui cu bucurie la bunăstarea celorlalți și la cea personală, și a fi cu totul prezent pentru omul iubit.

Spunem deseori: „Te iubesc”, deși, prin aceasta încercăm să spunem: „Am nevoie de tine” sau „Nu mă părăsi”. Acest lucru nu demonstrează decât că încă nu am experimentat iubirea adevărată. Înainte de toate, trebuie să începem să ne iubim pe noi înșine, să ne acceptăm pe noi înșine, așa cum suntem, să spunem da felului nostru de a fi. Astfel vom putea fi fericiți și mulțumiți, chiar și singuri. În acel moment critica celorlalți nu ne va mai lovi dureros și vom fi eliberați și de dependența față de ceilalți. Atâta vreme cât am nevoie de ceilalți, nu sunt cu adevărat liber. Dacă noi înșine reușim să ne eliberăm de teama de a nu fi lăsați singuri, vom fi capabili să îi dăruim și partenerului nostru mai multă libertate. Abia atunci va deveni posibilă iubirea adevărată, pentru că iubirea nu poate fi ținută sub cheie sau legată în lanțuri. Dacă facem acest lucru, iubirea moare, și rămâne doar obișnuința.

Ne simțim atrași de un altul atunci când acesta ne este asemănător, încercând astfel să primim confirmarea felului nostru de a fi. Dar și contrariile se atrag, pentru că se completează. Avem nevoie și atragem ceea ce ne face deplini. Se poate spune că asemănările constituie fundamentul unei relații, iar diferențele complementare fascinația ei.

Starea de a fi îndrăgostit creează fluctuații extreme de dispoziție și gelozie și pare uneori, pentru ceilalți, de-a dreptul egoistă, deoarece se bazează pe răsplătirea sentimentelor. Starea de a fi îndrăgostit poate fi foarte obositoare, solicitantă sau chiar sufocantă pentru îndrăgostiți și necesită mereu reafirmarea iubirii. Îndrăgostitul își dorește să îl posede pe cel iubit, să îl aibă doar pentru sine, să îl facă dependent de sine. Atâta vreme cât în iubire apare o dependență de vreun fel sau altul, relația nu este una sănătoasă.

În dragoste resimțim dorința venită din adâncul inimii de a-l face pe celălalt cât se poate de fericit și suntem pregătiți să facem orice pentru aceasta. Să îi oferim timp, atunci când are nevoie de timp, atenție, atunci când are nevoie de atenție și libertate, atunci când are nevoie de libertate. În iubire nu trebuie să așteptăm răsplătirea sentimentelor noastre, ci să acționăm printr-o apropiere tandră, cu atenție și respect, ba chiar cu fascinație. Pe lângă el/ea, pot iubi și alți oameni, și le ofer și lor același drept. Din punct de vedere emoțional, nu sunt dependent de reacțiile celuilalt, deoarece îl iubesc necondiționat, indiferent dacă sentimentele mele sunt răsplătite sau nu.

Este oare dragostea o artă?

Cei mai mulți oameni cred că iubirea este un lucru accidental, ceva ce apare atunci când ai parte de foarte mult noroc. Dar dacă dragostea ar fi o artă, atunci ea ar cere cunoștințe despre circumstanțe și pregătire cu scopul de a face acele lucruri care sunt necesare.

În acest context apare problema că cei mai mulți oameni se interesează doar de iubirea pe care o primesc ei înșiși. Ei vor mai presus de orice să fie ei iubiți, în primul rând, și se îngrijesc mai puțin de propria capacitate de a iubi.

Mulți cred, de asemenea, că nu există nimic de învățat, deoarece iubirea este dependentă de obiect, nu de propriile capacități. Atunci când voi întâlni partenerul potrivit, iubirea va veni de la sine, sau cel puțin asta cred acești oameni. Ei uită faptul că iubirea înseamnă a da și a primi – și că ea începe întotdeauna cu a dărui. Acesta este marele mister al iubirii.

fragment din cartea Legile spiritului – Kurt Tepperwein.

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *