Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

În lumea dintre noi

Te strigă sufletul în mine.

Și-ți aud și emoțiile. Îți aud valurile. Le simt atingându-mă. Se sparg de atenția mea. De malurile clipei acum, în care aleg să fiu în ascunzișul întâlnirii cu tine. E taina mea că sunt acum, cu tine. Și poate o mai simte și inima ta.

Dacă o asculți.

Vii dinăuntrul meu. Ca o poftă pe care o am. Ca pe o strigare a inimii: du-te acolo. Fă acel ceva.

Și mă pun în genunchi pe dinaintea inimii. Și-i răspund: da, am să te urmez.

Inima nu te conduce spre ceea ce suntem obișnuiți să înțelegem ca fericire. Dar ești fericit când îți urmezi inima. Pentru că ea e centrul a ceea ce ești. Ea e adevărul a ceea ce ești.

Te inspir. Îmi astâmpăr setea de tine din frecvența ta. Te beau. Mi-e capul pe umărul tău. Și, de acolo, din acel spațiul plăpând și cald al gâtului tău, curge o licoare pe care o beau. O inspir în mine. Mă hrănesc cu tine. Din pulsul tău. Din ceea ce ești.

Și totul se liniștește în mine. Când mă hrănesc și îmi astămpăr setea cu tine, mă simt acasă.

Am să trăiesc în lumea dintre noi. Și-am să te întâlnesc acolo. Și-am să las celelalte lumi să-i urmeze.

Am să mai rămân în îmbrățișarea noastră o vreme.

Mă strigă Fericire, de parcă aș fi a lui. Curând o să zboare. La propriu. Peste Monaco. Și azi mi-a zis: „hai în Brazilia”. Așa, de parcă m-ar fi invitat să nelegium împreună. Să sfidăm cursul lucrurilor și să evadăm într-o lume, alta. Care ar fi a noastră. Cine am fi noi doi?

Nu l-am văzut niciodată. Dar unui om care te strigă Fericire, nu poți decât să-i zâmbești. Și mi-a și zis. „Nu mă voi opri din căutat. Până nu voi ajunge la mine. Și la zâmbetul tău.” Și i-am zâmbit din nou.

Nu l-am văzut niciodată. Dar îl recunosc după blândețe. Și după dor.

Când a apărut, m-a întâmpinat cu o vorbă directă: „Sunt surprins cât de aproape ești de Dumnezeu, și de tine, în același timp”. Mă face să simt că mi-aș dori să fiu eu.

Ce fericire că sunt chiar eu!

Așa apar oamenii în viața ta. De nicăieri. Și dintr-odată. Oameni care parcă au fost acolo dintotdeauna. Și ar putea ca mai târziu să și plece.

Dar acum, aici, ne avem unul pe altul. Și ne e dor la amândoi de soare.

  • 28 ianuarie
signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *