Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

În fața tronului iubirii. În fața lui Dumnezeu

Love. Love. Love.

Ca-n povești, trei zile de dragoste. De dragoste. Baby. Baaaaaaby, strig cu sufletul îngenunchiat și îndurerat de pe creasta muntelui lumii. Unde mă ascund de fiecare dată când ceva nu merge. Cum trebuie. După moliciunea și plinătatea inimii.

Love. Love. Love.

Baaaaaaby. Inima mea scuipă cu foc. Oh, cât de frântă e. Cât de frântă e. Alesesem dragostea… Alesesem dragostea… Tu nu.

Tu nu.

Trei zile pline de dragoste. În care am ales ca dragoste să-mi fie expresie. Să-mi fie totul. Love… Oh, my love…

Acum stau pe creasta muntelui, în pustiul lumii, în mijlocul lumii. Și îmi vindec inima. Acum stau în mijlocul lumii, ascunsă de toată lumea, și îmi prepar leacul pentru inima înfrântă. Am căzut de sus, baby. Am căzut de sus. Am zburat cu aripi de dragoste. Am zburat. Am crezut în dragoste.

De ce uit mereu că dragostea pe pământ nu e aceeași dragoste cu cea din Paradis? De ce uit mereu că dragostea de pe pământ e plină de orgoliu?

Vreau să-mi dau voie să fiu furioasă. Vreau să-mi dau voie. De ce dragostea ta conține orgoliu? De ce? De ce?

Dar, mai important decât atât, cum mă păstrez în dragoste? Cum pot să mă întorc în lume? Cum pot să mă întorc în lume cu inima deschisă?

Oh, sunt sătulă să îmi măsor dragostea după ocaua mică, singura după care știi să primești dragoste. Ai crede că ai putea primi dragoste nesfărșită. Stau aici, acum, pe vârful celui mai înalt munte din lume, cu inima îngenunchiată, și-ți spun că nu poți. Că ai dragoste în viața ta numai după dramul pe care îl poți aduce. Atâta ai ales. Pentru atât te-ai pregătit. Dacă ți se dă prea mult, nu știi ce să faci cu ea. O împrăștii, o risipești, o arunci pe jos, o verși.

Da, la fel e cu tot. La fel e cu tot. Nu ai mai multă dragoste pentru că nu știi ce să faci cu ea. Nu ai mai mulți bani pentru că nu știi să îi apreciezi, nu știi ce să faci cu ei.

Nu ai mai multă dragoste pentru că nu o apreciezi. Nu îi cunoști prețiozitatea.

Dragostea, la fel ca și banii, vine numai la acele persoane care o cheamă, o iubesc, o doresc, o consideră importantă.

Dragostea pe care eu o am nu e importantă pentru tine.

Inima mea e îngenunchiată. În lume dragostea se dă cu măsură. În lume dragostea se dă cu măsură. Oh, ar putea să fie asta cea mai grea lecție pentru mine. E atâta fericire în a-mi lăsa inima să se reverse. E atâta fericire în a putea să îți arăt împărăția lumii, să te fac rege peste ea. E atâta fericire în a-ți supune tot ce ceea ce există.

[totul s-a oprit. nu mai există răsuflare]

Și, dintr-odată, mi-am dat seama că Universul însuși vorbește prin mine. N-am mai rămas din mine decât umilință. Decât smerenie.

Oh, Dumnezeule, te aud! Dumnezeule, aud ceea ce-mi spui! Dumnezeule, inima mea te strigă din răstignire. Din răstignire te strig și te aud. Oh, Tată al meu! Tată al meu…

Strigat-a inima mea spre Tine și Tu m-ai auzit.

Strigat-a inima mea spre Tine și Tu mi-ai răspuns.

Slăvită să fie inima smerită. Pentru că în ea va fi mereu loc pentru a auzi vocea dumnezeirii.

Tată, mi-e inima atât de smerită. Atât de plină de ecoul vorbelor tale. De ecoul răspunsului Tău. Și atât de mică. Atât de măruntă.

Corpul meu nu se poate pleca îndeajuns de spre pământ. Îndeajuns de nesfârșit. Dar tu-mi cunoști inima. La Tine firele de păr din creștetul meu sunt numărate. Dumnezeule, tu-mi știi inima. Căci în inima mea e sălașul Tău.

Cine-ți este aproapele, Mihaela? Cine-ți este aproapele, Mihaela? Încă o dată! Cine îți este aproapele, Mihaela?

Tu ești, Doamne! Tu ești, Dumnezeule! Acum te văd.

Cine-ți sunt oamenii pe care îi iubești cel mai mult? Cine-ți sunt oamenii care te rănesc și te răstignesc cel mai ușor? Cine sunt ei, Mihaela?

Tu ești, Doamne! Te văd.

Acum înțeleg. Da, înțeleg măsura despre care mi-ai vorbit. Înțeleg măsura dragostei. Înțeleg a cui era ocaua. Oh, îmi curge smerenie din ființă. Îmi curge smerenie prin ochi. Fiecare celulă mi se cutremură de atâta smerenie. Atât de clară. Atât de dreaptă.

Ce lecție frumoasă!

Numai un om întru care sălășluiește și se manifestă Hristos se poate simți copilul Tatălui Său.

Îmi încolțește un zâmbet pe buze. Oh, ca un copil care se simte adorat de părintele lui. Binecuvântare divină s-a revărsat asupra mea. De binecuvântare s-a umplut viața mea.

Era vorba de mine. Era vorba de mine. Măsura de care mă plângeam că trebuie să o învăț în a-mi revărsa iubirea era măsura în care eu însămi mă închid. M-ai făcut să mă simt Dumnezeu. Numai așa am putut înțelege de ce unele lucruri nu ajung la mine. Am stat pe tronul lui Dumnezeu și am înțeles de ce nu primesc dragoste atunci când îmi lipsește. De ce nu primesc orice formă prin care dragostea se poate manifesta atunci când o caut, o vreau, o cer.

M-am întâlnit cu Dumnezeu. Și am stat pe scaunul lui. Și m-am uitat la viața mea.

Și am înțeles.

Am înțeles că primesc după propria-mi măsură. Că Dumnezeu plânge în cer că nu poate revărsa dumnezeire peste mine. El nu cunoaște măsură. El nu are măsură. El oferă infinit din tot ce îți dorești, din tot ce vrei, din tot ce ceri. Dumnezeu e infinit. La Dumnezeu toate sunt din abundență, infinite, lipsite de măsură. Tu ești singura ta măsură.

Cât de mult apreciezi ceea ce îți dorești? Cât de important este pentru tine ceea ce îți dorești?

Ce lecție mare am primit azi! Ce lecție de dumnezeire am primit azi!

Dumnezeu a coborât din cer pentru mine. Și mi-a explicat. Mi-a explicat infinitul său. Și măsura umană. Mi-a arătat cheia dinspre măsura umană înspre infinitul dumnezeiesc. Am cunoscut cheia abundenței.

Astăzi dumnezeu a coborât din ceruri pentru mine și mi-a dat cheia abundenței. Nu va funcționa decât dacă știi ce să faci cu ea! Dacă vei ști cum s-o întorci în yală. Așa cum e totul pe această lume. Nu poți folosi nimic din ce nu știi cum funcționează.

Doamne, stau neclintită în fața ta. Pline de smerenie, uimire și recunoștință. Plină de încântarea atingerii tale. Plină de binecuvântarea ta.

Am urcat în ceruri și am bătut la poarta lui dumnezeu. Cu fața plină de lacrimi. Cu inima îngenunchiată. Tată, inima mea trebuie să învețe măsura! Acum, când inima mea este curată și plină, când prin ea curge nestingherită propria ta dragoste, cum învăț să îi pun măsură? Tată, măsura asta îmi schingiuiește inima! Simt că dragostea e fără măsură sau nu mai e dragoste. Ce fac?

Și Dumnezeu s-a uitat în ochii mei și a intrat în mine.

Așa cum tu simți că ești dragoste nesfârșită și nu poți oferi revărsarea și binecuvântarea ei decât celui care o caută, o vrea și o cheamă. Decât celui care a îndurat destul de mult lipsa ei pentru a cunoaște cât de importantă e. Decât celui care e dispus să o pună pe primul loc în viața lui. Decât celui care știe că e la fel de importantă ca aerul pe care îl respiră. Mai importantă decât aerul pe care îl respiră. Numai atunci când ai îndurat destul lipsa dragostei afli cât de importantă e în viața ta. Numai atunci când ai fost sărac suficient de mult timp, afli cât de important este să fii bogat. Numai atunci când ai plâns nopți și zile la rând, afli cât de importantă este bucuria. Numai atunci când lucrurile devin cu adevărat importante în viața ta le poți avea.

Nimic pe lume nu-i este oferit celui care nu știe să aprecieze ceea ce are.

Nimic pe lume nu-i este oferit celui care nu știe să aprecieze ceea ce are.

Nimic pe lume nu-i este oferit celui care nu știe să aprecieze ceea ce are.

Acum înțelegi de ce anumite lucruri lipsesc din viața ta?, mă întreabă Dumnezeu, ieșind din mine. Ca și cum m-ar fi întrebat: ți-a plăcut călătoria în care te-am dus?

Da, Doamne! Înțeleg…

Poți avea ceea ce îți dorești doar atunci când acel lucru e cu adevărat important pentru tine.

Poți avea ceea ce îți dorești doar atunci când știi să apreciezi cu adevărat acel lucru pe care îl vrei.

Poți avea ceea ce îți dorești doar atunci când cunoști valoarea a ceea ce ceri. A ceea ce ai. A ceea ce cauți și vrei.

Poți avea tot ceea ce îți dorești doar atunci când decizi că acel lucru este important și esențial pentru viața ta.

Este dragostea esențială pentru viața ta? Arată-mi. Ce ai face pentru a avea dragoste în viața ta? Care ar fi locul pe care dragostea ar ocupa-o în viața ta dacă ai avea-o? Cât de mult ai aprecia-o?

Sunt banii esențiali pentru viața ta? Arată-mi. Ce ai face pentru a avea bani în viața ta? Care ar fi locul pe care banii i-ar ocupa în viața ta dacă i-ai avea? Cât de mult i-ai aprecia?

Sunt prietenii esențiali pentru viața ta? Arată-mi. Ce ai face pentru a avea prieteni în viața ta? Care ar fi locul pe care prietenii i-ar ocupa în viața ta dacă i-ai avea? Cât de mult i-ai aprecia?

Este familia esențială în viața ta? Arată-mi. Ce ai face pentru a avea o familie în viața ta? Care ar fi locul pe care familia l-ar ocupa în viața ta dacă ai avea-o? Cât de mult ai aprecia-o?

Un corp perfect sănătos și armonios, în stare perfectă, este esențial pentru viața ta? Arată-mi. Ce ai face pentru a avea un corp în formă perfectă? Care ar fi locul pe care corpul tău perfect l-ar ocupa în viața ta dacă l-ai avea? Cât de mult l-ai aprecia?

Astfel îmi vorbi Dumnezeu.

Dumnezeule, măreția ta este dincolo de imaginație. Dumnezeule, frumusețea creației tale este inimaginabilă. Dumnezeule, viața înseamnă însăși dragoste, frumusețe, abundență. Și tot ce e mai minunat pe lume.

Orice din totul și totul din orice este o alegere. Și poți avea orice din totul și totul din orice atunci când acel ceva este cu adevărat important pentru tine.

Slavă pământului și cerului… Slavă dumnezeului din om și omului din dumnezeu.

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *