Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Dragostea adevărată te face să fii liber

Dragostea adevărată nu este o încercare de combatere a singurătății. Adevărata dragoste înseamnă transformarea singurărății în a fi de unul singur, înseamnă să-l ajuți pe celălalt. Dacă iubești pe cineva, îl ajuți pe acel om sp fie singur. Nu încerci să-l umpli. Nu încerci să-l desăvârșești pe celălalt într-un fel oarecare prin prezența ta. Îl ajuți pe celălalt să fie singur, să fie atât de deplin afară din propria ființă, încât să nu mai fie nevoie de tine.

Iubiții sunt singuri și un iubit adevărat nu-ți distruge niciodată singurătatea. Se va dovedi complet respectuos față de individualitatea ta, față de singurătatea ta. Este sacră. Nu se va amesteca în ea, nu va încerca să se insinueze în acest spațiu.

Dar, în mod obișnuit, iubiții, așa-numiții iubiți, se tem foarte mult de singurătatea celuilalt. Se tem foarte mult, deoarece cred că, dacă celălalt este independent, nu va mai avea nevoie de el, că apoi va fi îndepărtat. Așa că femeia încearcă să aranjeze lucrurile astfel încât soțul sau prietenul să rămână dependent. Trebuie să aibă tot timpul nevoie de ea, astfel încât ea să poată rămâne valoroasă. Iar bărbatul încearcă prin toate mijloacele să facă același lucru, astfel încât să rămână valoros. Rezultatul este un târg, nu dragostea – și există un conflict permanent, o luptă. Lupta se bazează pe faptul că toată lumea are nevoie de libertatea sa.

Dragostea permite libertate; nu doar că o permite, ci o și întărește. Și tot ceea ce distruge libertatea nu este dragoste. Trebuie să fie altceva. Dragostea și libertatea merg mână în mână, sunt cele două aripi ale aceleiași păsări. De câte ori observi că dragostea ta merge împotriva libertății tale, înseamnă că este vorba despre un alt lucru căruia îi dai numele de dragoste.

Fă din asta criteriul tău: libertatea este criteriul; dragostea îți conferă libertate, te face liber, te eliberează. Iar din momentul în care ești complet liber, îi ești recunoscător persoanei care te-a ajutat. Această recunoștință este aproape religioasă. Simți în cealaltă persoană ceva divin. Te-a făcut un om liber, ea te-a făcut un om liber, iar dragostea nu a devenit posesivitate.

Când se deteriorează, dragostea devine posesivitate, gelozie, luptă pentru putere, politică, dominație, manipulare – o mie și unu de lucruri, toate urâte. Când dragostea crește, când se ridică spre cerul înalt, înseamnă libertate, libertate totală.

Dacă ești îndrăgostit, dragostea despre care vorbesc, însăși dragostea ta îl va ajuta pe celălalt să fie integrat. Însăși dragostea ta devine forța care îl va cimenta pe celălalt. În dragostea ta, celălalt se va potrivi ca un întreg, unic și individual, deoarece dragostea ta va da libertate. Sub umbra dragostei tale, sub protecția dragostei tale, celălalt va începe să crească.

Orice creștere are nevoie de dragoste – dar de dragoste necondiționată. Dacă dragostea are condiții, atunci creșterea nu poate să fie totală, deoarece aceste condiții îi vor sta în cale.

Iubește necondiționat – nu cere nimic în schimb. O mare parte se va răsfrânge asupra ta de la sine – acesta este un alt lucru – însă nu fi cerșetor. În dragoste, fii împărat. Dă-o și vezi ce se petrece – se va răsfrânge asupra ta înmiit. Însă trebuie să înveți să lași de la tine. Altfel, rămâi un mizer; dai puțin și aștepți ca asupra ta să se răsfrângă ceva, iar această așteptare, aceste așteptări îi distrug toată frumusețea.

Când aștepți și te aștepți, celălalt simte că manipulezi. Poate să o spună sau nu, însă simte că manipulezi. Și în orice condiții ai sentimentul că celălalt încearcă să te manipuleze, vei dori să te răzvrătești împotriva lui – pentru că merge împotriva nevoii interioare a sufletului, deoarece orice cerere din afară te dezintegrează. Orice cerere din afară te divide. Orice cerere din afară este o crimă îndreptată împotriva ta, deoarece libertatea ta este poluată. Apoi nu mai ești sacru. Nu mai ești sfârșitul, ești folosit ca mijloc.

Fiecare ființă este un scop prin ea însăși. Dragostea te tratează ca fiind o finalitate prin tine însuți. Nu trebuie să fii târât în nici un fel de așteptări.

Prin urmare, există câteva lucruri care trebuie să fie reținute. Unul este să iubești, dar nu ca necesitate – ca împărtășire.

Iubește, dar nu te aștepta la nimic – dă.

Iubește, dar amintește-ți că dragostea ta nu trebuie să devină o închisoare pentru celălalt.

Iubește, dar fii foarte atent; te miști pe un teren sfânt. Pătrunzi în cel mai înalt, mai pur și mai sfânt templu. Fii atent! Descotorosește-te de toate impuritățile afară din templu.

Când iubești pe cineva, iubește persoana respectivă ca și cum ar fi o zeitate, nici mai mult, nici mai puțin. Nu iubi niciodată o femeie ca femeie și nu iubi niciodată un bărbat ca bărbat, pentru că dacă iubești un bărbat ca bărbat, dragostea ta va fi ordinară. Dragostea ta nu va fi cu nimic mai mult decât dorință carnală.

Dacă iubești o femeie ca femeie, dragostea ta se va acri cât se poate de mult. Iubește femeia ca pe o zeiță și atunci dragostea va deveni venerație.

fragment din cartea Când iubești – Osho

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *