Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Ce îmi doresc de la un bărbat – partea 1

Când eram la liceu, într-o pauză dintre două ore, îmi amintesc că mă uitam în gol pe geam, prinsă în lumea interioară. Nu știu de ce mă gândeam la asta sau cum am ajuns să am acest gând. Dar acel moment mi s-a înscris viu și puternic pe dinăuntru, așa cum se întâmplă cu toate clipele în care tragem concluzii sau luăm hotărâri care ne creează realitatea, respectiv viața pe mai departe.

Cu toate că n-aș ști acum să apreciez dacă acest gând a fost o decizie luată atunci sau o străfulgerare a adevărului interior și superior…

Cert este că mi-a creat și îmi creează realitatea, în continuare.

“Singură pot multe lucruri. Foarte multe lucruri. Dar împreună cu El pot orice.”

Așa că, mai departe, de-a lungul anilor, nu mi-am dorit vreodată nimic mai mult decât a-mi întâlni bărbatul și de a fi împreună cu el.

Și asta a devenit partea cea mai importantă din viața mea. Pentru unii dintre voi poate sunt importanți părinții, un frate, o soră, un bunic, un copil. Pentru mine este partenerul de viață.

Pentru că este persoana pe care o aleg și căreia mă deschid și mă dăruiesc așa cum nu o pot face față de nici o altă persoană pe lume. Este singura cu care pot și vreau să fuzionez până la a deveni Unul.

Da, am o viziune idealistă asupra dragostei.

Și, de-a lungul anilor, mai ales a ultimilor șase, am lucrat cu dedicare și sârguință să găsesc adevărul, esența și echilibrul manifestării unei relații. Acelei relații.

Înainte de acești șase ani, am avut, după criteriile mele, o singură relație. A fost primul om cu care am împărtășit intimitate și apropiere reală. Și darul cel mai mare pe care mi l-a oferit experiența asta a fost că, la finalul ei, am hotărât că nu mă voi mai implica în nimic asemănător până când nu înțeleg mai bine ce înseamnă o relație. Constatasem că sunt mult prea vulnerabilă într-o relație.

Așa că, mai întâi, am avut nevoie să înțeleg ce e o relație, de ce am nevoie de o relație, cum se creează o relație armonioasă și împlinitoare, cine e bărbatul cu care eu pot să am asta…

Acum vreo cinci ani mi-am pus pentru prima dată întrebarea: cine și cum este bărbatul care mi se potrivește mie?

Și, după ce mi-am răspuns, m-am apucat de lucru cu mine. Ca să fiu și eu femeia potrivită pentru bărbatul minunat pe care mi-l doresc. Aveam nevoie să înțeleg natura masculină, să-mi integrez feminitatea, să dezvolt acele părți cu care pot construi și nu sabota o relație. Comunicare, răbdare, înțelegere, încredere, sprijin. Ce transmit aceste cuvinte e foarte puțin față de câte ai de dobândit și dezvoltat cu adevărat.

Așa că, aveam să descopăr, Universul mi-a dat un scop care să mă motiveze de dragul de a parcurge călătoria. Nu era și nu e despre relație. Ci despre cine am devenit și devin.

Acum vreo patru ani, în urma unei meditații, am conștientizat că acest bărbat este unul singur pe lume. Este unul anume. Și, dintr-odată, toți ceilalți bărbați nu m-au mai interesat. Miza și tensiunea dintre mine și orice bărbat s-a dizolvat. Puteau fi orice pentru mine, dar nu erau El. Iar eu pe El aveam să-l recunosc dintr-o singură privire.

Având în vedere că anii nu se sfiesc în a trece și că, deși e extraordinară viața de una singură, vara asta am căutat să văd lucrurile și din altă perspectivă. Mi-am pus alt set de întrebări. Dacă bărbatul ăsta este doar o construcție a imaginației mele? Dacă m-am închis într-o lume a mea? Dacă viața nu e menită să fie așa cum cred eu că ar trebui să fie? Dacă bărbatul ăsta nu există cu adevărat? Și dacă există, cine știe când o să-l întâlnesc? Nu cumva pierd ceva din viață petrecându-mi-o doar așteptându-l? Cât de realistă și împământenită sunt? Cât de aici și acum trăiesc?

După o perioadă de explorat partea spirituală și chiar ideală a vieții, am vrut și am ales să mă întorc pe pământ. Și să trăiesc viața așa cum e. În echilibru. Și spiritualul, și mundanul.

Am vrut să ies din mintea mea. Să nu mai împiedic lucrurile. Să le las să fie. Așa cum sunt. Așa cum vor. Dacă vor.

Am vrut și am ales să trăiesc cât mai mult de la nivelul a ceea ce simt, a ceea ce este, aici și acum. Să nu mai cred că eu le controlez și le fac să întâmple sau nu.

În urma acestei deschideri, ca să vezi coincidență, au început să apară bărbați care să mă intereseze. Surpriza și mai mare a fost când mi-am dat seama că sunt atrasă, dintr-odată, de cineva pe care îl cunoșteam de câțiva ani. Atunci am știu că am luat o decizie bună și că, într-adevăr, înainte blocam lucrurile.

Încă mai sunt în gardă în legătură cu acest aspect. Sunt puternic mentală și am nevoie să fiu atentă să nu preia mintea controlul asupra a ceea ce simt și asupra curgerii naturale și libere a vieții.

Ăsta este motivul pentru care am avut rețineri în a crea o descriere a bărbatului perfect pentru mine. Pentru că ăsta a fost primul lucru pe care l-am făcut după ce m-am deschis față de a avea o relație. Cum m-am simțit atrasă de un bărbat, cum am început să-l măsor după standardul din capul meu. Și, evident, să-l găsesc necorespunzător. În loc să îl descopăr pe el, așa cum e. Să îl iubesc așa cum e. Să văd ce ne putem oferi unul altuia și să îmi dau voie să primesc ceea ce îmi oferă Universul prin el și alături de el.

Și ăsta este stadiul în care sunt astăzi. Cred că e modul cel mai puternic de a ne sabota pe noi înșine nu doar în relații, dar în mod special în ele. Să crezi că știi ce ar trebui să primești și să trăiești, și cum ar trebui să se întâmple lucrurile, în loc să te bucuri de ele așa cum sunt.

Eram la Galați, la festivalul de salsa, încercam să dorm după o noapte de dans, când mi-am dat seama că alerg după o himeră din capul meu, un ideal pe care poate că nu o să-l întâlnesc niciodată, în loc să mă bucur de ceea ce am, așa cum am, aici și acum. Să iau ce e mai bun din situația dată și de la bărbatul pe care l-am întâlnit. Să am încredere în acea parte din mine care se simte atrasă, chemată de el.

Și să înțeleg că tot ceea ce trăiesc astăzi este doar o etapă către ceva mai bun, ceva mai mult din ceea ce îmi doresc și mă împlinește cu adevărat.

De altfel, am conștientizat că bărbatul ideal pentru mine este întotdeauna exact acela care este acum și aici în viața mea. Cel de care mă simt acum atrasă. Este singurul bărbat care mă poate duce mai departe în viața mea. Pentru că el vine cu ceva de care eu am nevoie, ceva care mă împlinește.

Poate că nu e pe de-a întregul ceea ce îmi doresc, dar e cel care mă poate duce cel mai rapid – și poate chiar singurul – mai departe, mai aproape de împlinire.

Este o etapă. Mai lungă sau mai scurtă. Lasă lucrurile să fie și ia ce e mai frumos din ele.

Iubește bărbatul din fața ta pentru ceea ce e, nu pentru ceea ce ți-ai dori să fie. Și iubește-l cât poți de mult. Sprijină-l, încurajează-l, oferă-i atenție, mângâie-l, sărută-l, îmbrățișează-l. Bucură-te că-l vezi, ascultă-l, fii sinceră și deschisă cu el. Lasă-l să te vadă, să te cunoască. Ajută-l să aibă încredere în tine și să se deschidă și el. Laudă-l, spune-i ce-ți place la el. Apreciază-l pentru ceea ce e și ceea ce îți oferă. Crede în el. Fii optimistă. Ai răbdare. Fii îngăduitoare. Conștientizează că scopul este să construiți unul pentru celălalt și unul alături de celălalt și nu să vă luptați unul împotriva celuilalt. Renunță la așteptări. Nu e scopul și menirea celuilalt să îți împlinească nevoile și dorințele. Ci al tău. Dacă prezența lui nu e suficient de bogată pentru tine, încheie relația cu prietenie. Nu îi cere și nu îi pretinde. Dacă va simți, un bărbat îți va oferi singur. Trebuie să simtă sau să vrea el. Dacă nu o face, tu doar stabiliește când ce are de oferit e prea puțin sau nepotrivit pentru tine. Luptă pentru un bărbat. Vezi-i nesiguranțele și du-te tu înspre el atunci când e consumat de îndoială. Oferă-i din bucuria și pofta ta de viață. Joacă-te cu el, provoacă-l, cheamă-l înspre tine, dar nu îl ține tot timpul pe un teren minat. Comunică cu el. Spune-i ce se întâmplă cu tine. Ce simți. Arată-i. Când greșește sau face ceva ce nu îți place, nu îl lăsa să se simtă vinovat. Vorbește-i cu blândețe. Spune-i ce vrei. Spune-i ce e bine, cum e bine. Străduiește-te. Ai răbdare și încredere că o să facă să fie bine. Lasă-l să te conducă. Va merge și strâmb, dar veți merge împreună. Și le veți rezolva pe toate, până la urmă. Ține minte tot timpul că cel mai important lucru între voi nu e cine are dreptate, cine a greșit, cine e vinovat, cine știe mai bine, care pe care. Ci să fie armonie între voi și să vă simțiți iubiți. Să vă fiți culcuș unul altuia. Un bărbat este doar un alt om. Cu pachetul lui de calități și vulnerabilități. Fă din el eroul tău doar pentru că l-ai ales. Nu îi trebuie mai mult.

Ăsta e crezul meu. Dacă e să mă apropii de un bărbat, să mă dăruiesc cât mai mult. La sfârșitul zilei, să se simtă iubit.

Nu sunt foarte mulți bărbați care își doresc asta. Unii vor să fie provocați de o femeie. Să demonstreze tot timpul. Să satisfacă nemulțumirile. Să aducă fericirea pe pământ. Să se simtă capabili sau puși la punct. Câte și mai câte.

Mie nu-mi plac jocurile de putere. Și nici bărbații care își fac o miză din a mă cuceri sau avea. Nu vreau ca un bărbat să caute să mă impresioneze ca să obțină ceva la sfârșit. Eu hotărăsc dacă vreau să mă dăruiesc ție sau nu. Și nu e în funcție de ceea ce faci sau nu pentru mine. Ci e în funcție de cine ești ca om. Indiferent dacă mă ai sau nu. Dincolo de a mă avea sau nu.

Îmi plac bărbații curtenitori, galanți, manierați, iubitori, capabili, puternici. Dar nu mie vreau să-mi demonstrezi că ești așa. Ci ție însuți. Vreau să fii așa doar pentru că asta ești și alegi să fii. Te reprezintă, este adevărul tău interior și te simți bine cu tine însuți când ești așa.

Altfel, totul e doar un balon de săpun care se va sparge. Vei face lucruri și vei fi dependent de reacția mea la ele. Ori cum mă simt eu într-o situație dată are legătură în mod dominant cu lumea mea interioară, nu cu tine.

Așa cum și eu, la rândul meu, dacă sunt iubitoare, dăruitoare, seducătoare, nu e pentru că ai făcut ceva pentru asta și ți-ai câștigat o recompensă. Ci pentru că așa sunt eu. Și-mi place să fiu așa. Îmi place să ofer și să am tot mai multe de oferit. Vreau să iubesc cât mai frumos și mai deplin. Și mă străduiesc în fiecare zi să fiu tot mai iubitoare față de tine. Tot mai femeie. Să te complimentez și împlinesc prin ceea ce sunt. Dar nu pentru a primi ceva de la tine. O fac față de tine, dar nu neapărat de dragul tău. Ci de dragul adevărului interior și al potențialului care există în noi. De dragul exprimării și împlinirii sinelui. De dragul devenirii. Înfloririi. De dragul a tot ceea ce putem fi atât separat, cât și împreună. De dragul iubirii.

La sfârșitul zilei vreau să știu că am trăit iubind.

Necondiționat.

Liber.

Cu entuziasm.

Din plin.

În toate felurile.

~

Sfârșitul părții întâi. Simt că era nevoie să împărtășesc toate aceste lucruri înainte de a vorbi despre trăsăturile și distincțiile care mă atrag la un bărbat… Despre ele în partea a doua, într-un nou post. Pe care îl voi scrie dacă nu tot în noaptea asta, atunci în zilele următoare.

 

signature
1 Response

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *