Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Ce faci astăzi îti construiește viata de mâine

Ceea ce trăiești, amprenta pe care o lași pe pământ prin viața ta este atât moștenirea numeroaselor generații care au trăit înaintea ta, cât și moștenirea pe care o vei lăsa copiilor și nepoților tăi. Care vrei să fie mesajul pe care să-l transmiți prin viața pe care o trăiești?

Învată să vezi tabloul viitorului!

Dacă am putea surprinde cu ochiul minții tabloul viitorului, atunci poate că ne-am trăi viața cu mai multă seriozitate. Povestea pe care v-o împărtășesc în cele ce urmează ilustrează în mod dramatic consecințele incapacității noastre de a înțelege caracterul implacabil al timpului.

Într-o zi, un om plutea cu bărcuța lui pe fluviul Niagara. Apele erau liniștite, vântul adia blând, iar soarele strălucea pe cerul senin. Cu doar câteva minute înainte, omul plecase în larg, dar nu se îndepărtase prea mult de țărm. Nu avea motive de îngrijorare. După ce își aruncă undița în apă, își lăsă gândurile să zboare în voie.

Și bărcuța lui plutea în voie. Înainta aproape imperceptibil pe apele fluviului, așa cum se întâmplă cu orice ambarcațiune lăsată să plutească în derivă. Dar toate ajung – în cele din urmă – la o destinație, și lăsate în voia sorții par împinse spre destinația respectivă de o forță ciudată și nevăzută.

Preocupat de activitatea sa din momentul acela, omul nu a observat faptul că bărcuța lui începuse să plutească ceva mai repede. Gândurile sale se concentrau asupra pescuitului. Avea destul timp să cugete asupra aspectelor serioase ale vieții. Deocamdată, se mulțumea să se relaxeze și să savureze din plin activitatea sa preferată. Dorea să ignore marile provocări ale destinului, dedicându-și această oră din viață plutirii în derivă.

Deodată însă, ceva l-a trezit din reveria sa. Auzi un zgomot care venea din depărtare, dar care – dintr-odată – i se păru asurzitor. Observă atunci că bărcuța lui nu mai plutea pe ape line, iar perspectiva nu era deloc liniștitoare.

Se uită in jurul lui și descoperi că malurile râului nu se mai vedeau deloc, ca și când ar fi fost înghițite de ape. Bărcuța lui nu era dotată cu motor, iar el avea la dispoziție doar o singură vâslă. Nu i se păruse necesar să o doteze cu motor sau cu două vâsle.

Încerca să înțeleagă ce se întâmplă, căci părea să fi ajuns din ape calme și line în ape tulburi și mânioase, pe care nu le putea controla.

Înțelese apoi de-ndată situația cumplită în care se afla. Zgomotul asurzitor, valurile înspumate și mișcările necontrolate ale bărcii sale i-au schițat un tablou înspăimântător. Se îndrepta implacabil spre hăul cascadei Niagara.
Mintea sa revărsa o cascadă de gânduri și sentimente. Dacă s-ar fi gândit la consecințele plutirii sale în derivă; dacă ar fi fost mai bine pregătit și echipat; dacă și-ar fi dotat  bărcuța cu un motor – pentru orice eventualitate; dacă ar fi observat tragedia mai devreme; dacă… dacă…

Dacă ar fi observat mulțimea de oameni care se strânseseră pe cele două maluri, aflând că o barcă se îndreaptă cu repeziciune spre un dezastru iminent… Se părea că martorii acestei tragedii cumplite doreau să-l ajute, dar orice încercare de salvare le-ar fi pus și lor viața în pericol. Unii au încercat în zadar să-i arunce frânghii sau să-l ajute să se agațe de ramurile copacilor, dar cei mai mulți priveau împietriți drama care n-ar fi trebuit să se întâmple.

El a înțeles atunci soarta îngrozitoare ce-l aștepta, datorată neglijenței și indiferenței sale. Era victima propriei sale preocupări – a nepăsării sale de a acorda atenție unui mediu viclean, care îl putea înghiți într-o clipă, punând capăt existenței, oportunităților și visurilor sale.

Se gândi în ultimul moment la faptul că ar schimba totul în viața lui dacă ar mai avea o șansă. Gândurile îi zburau prin minte cu aceeași repeziciune cu care barcuța se îndrepta spre destinația finală.

Dacă ar mai fi avut o șansă, ar fi putut să vadă și să evite dezastrul viitor. L-ar fi văzut cu ochiul minții înainte ca acesta să se întâmple. Ar fi anticipat consecințele neatenției și indiferenței. Ar fi văzut în mintea sa valurile înspumate, ar fi auzit iureșul înspăimântător al cascadei și ar fi simțit viteza cu care gonea bărcuța sa spre o destinație cumplită, dar ar fi reușit să acționeze din timp pentru a-și salva viața.

Dacă ar fi putut fi salvat din apele învolburate, ar fi învățat să-și aprecieze la justa lor valoare talentul, oportunitățile și timpul. Nu s-ar fi lăsat înșelat de mirajul frivolității și nici nu ar fi lăsat garda jos.

Dar, din păcate, acum nu mai avea timp.

Trebuie să analizăm apele pe care plutim în prezent

Cu toții plutim într-o anumită direcție în acest moment. Singurul lucru pe care îl putem determina este destinația spre care ne îndreptăm. Nu știm însă dacă mai avem suficient timp ca să schimbăm această destinație.

Lucrurile pe care le-au înfăptuit unii oameni în trecut au trasat un drum care amenință să le încătușeze viitorul. Cu toate acestea, ei refuză să treacă imediat la acțiune. Plutesc în derivă pe apele indiferenței și neatenției. Dorința de distracție este mai puternică decât dorința de educație. În loc să caute și să cerceteze, ei cad pradă ideii conform căreia micile erori de raționament nu pot să cântărească atât de mult în balanța vieții și nu pot să o influențeze într-o măsură prea mare. Încă nu au învățat că toate acțiunile de astăzi sunt consecințele zilei de mâine. Faptele lor neglijente și gândurile ce plutesc în derivă le înghit cea mai prețioasă resursă – timpul. Pentru că li se pare că au tot timpul la dispoziție, privesc indiferenți cum oportunitățile prezentului le scapă printre degete.

Filozofia noastră ne conduce spre o anumită destinație a viitorului. Același rol îl îndeplinesc și atitudinea, acțiunile și rezultatele noastre. Stilul de viață ne încurajează fie să sondăm adâncurile experiențelor noastre emoționale, fie ne șoptește să așteptăm până când vom avea totul la dispoziție.

Personalitatea și evoluția noastră trebuie analizate nu doar din perspectiva obiectivelor noastre, ci și din cea a timpului care trece implacabil. Poate că mai avem doar câțiva ani sau câteva luni la dispoziție. Nu vi se pare logic, așadar, să facem ceva constructiv cu timpul pe care îl mai avem, decât să așteptăm cu nepăsare ca viața să treacă pe lângă noi?

Viata nu este destinată repetitiilor

Nu mai avem timp pentru repetiții. Repetițiile sunt destinate perioadei copilăriei și școlii.

Suntem acum participanți maturi în jocul vieții, iar adversarul nostru redutabil este mediocritatea. În lipsa unei acțiuni intense și inteligente, eșecul ne va invada, distrugând și minimul de progres pe care l-am făcut. Nu putem să așteptăm „semnalul de două minute”. Nu putem să așteptăm până în ultimele momente ale jocului ca să descoperim că planul pe care ni l-am conceput nu dă rezultatele scontate. Și nu putem să așteptăm până când auzim ultimele bătăi ale ceasornicului ca să capturăm oportunitățile vieții.

Trebuie să adoptăm de îndată un nou mod de gândire și să obținem noi rezultate.

Trebuie să ne impunem o disciplină nouă și să ne insușim o atitudine care să ne stimuleze – pe noi și să-i inspire pe semenii noștri.

Nu putem să așteptăm o anumită ocazie care să ne ofere rezultate invincibile. Trebuie să ne identificăm cu cele actuale și să le înhățăm, indiferent care sunt acestea. Trebuie să le insuflăm talentul, forța și vigoarea noastră și vom descoperi că nimic nu ne poate împiedica să realizăm ce ne-am propus.

Nu putem să ne oprim în drumul nostru doar pentru că fiecare oportunitate are și factori de risc.Trebuie, în schimb, să capturăm fiecare șansă care există în acești factori de risc, conștienți fiind de faptul că trebuie să ne asumăm riscul de a merge mai departe pentru a descoperi unde poți ajunge cu adevărat.

Poți să o faci! Îți poți schimba viața, în mod deosebit dacă ții seama caracterul implacabil al timpului.

Nu uita, ceasornicul înregistrează clipele de viață! Poți realiza tot ce îți dorești dacă treci la acțiune chiar acum!

Este ușor să obții succesul și fericirea. Dar este și mai ușor să le ignorăm.

Rezultatele finale ale vieții tale vor fi determinate de numărul erorilor de raționament, repetate în fiecare zi sau de hotărârile pe care le-ai luat și regulile pe care ți le-ai impus, practicate zi de zi:

  • Hotărârea de a-ți extinde granițele filozofiei;
  • Hotărârea de a adopta o atitudine pozitivă;
  • Hotărârea de a te implica în acțiuni dinamice și valoroase, care vor genera rezultate mult mai bune;
  • Hotărârea de a-ți analiza rezultatele pentru a putea anticipa viitoul cu mai multă obiectivitate;
  • Hotărârea de a trăi viața la maxim și de a-ți investi toate experiențele într-un viitor mult mai bun.

Acestea sunt marile încercări ale vieții unde trebuie să îmbini talentul, imaginația, energia, simțul trecerii ireversibile a timpului și fermitatea.
Fie ca piesele mozaicului vieții tale să se contopească în mod armonios pentru a savura tabloul de ansamblu – rezultatul dăruirii tale și a hotărârii de a stăpâni elementele fundamentale ale existenței!
Fie ca rezultatele și eforturile tale să-i determine pe cei ce îți vor judeca existența să rostească aceste cuvinte atât de simple:

Bravo, ai trăit o viată de adevărată valoare!

Cu speranță că ți-am insuflat dorința de a vrea mai mult de la tine și de la viața ta,

Mihaela

– fragment din cartea Cele 5 elemente esențiale ale vieții, de Jim Rohn

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *