Bucuria are puțin de-a face cu circumstanțele vieții. Și mai degrabă cu acele lucruri pe care tu ALEGI să le pui în centrul vieții tale. Învață să faci alegeri mai bune. Abonează-te pentru inspirație, motivație și alte gânduri liniștitoare.
 

You are viewing Scriituri și alte lirisme

Numai cu creioanele se pot albi nopţile

Și cu lampa albă, desigur, care-mi stă martoră acestor nopți pe care le cheltui, după chipul și asemănarea mea, pe altceva decât pe somn. Garantat, cele mai bune zile au fost cele în care am participat la ceea ce se poate întâmpla pe întuneric.

Mă simți când mă citești?

Mi-e teamă că n-o să mă citească nimeni.

Și cuvintele mele or să moară. Și tot ce-am trăit eu va muri. Și tot ce aș fi putut să aduc lumii va muri odată cu mine.

Visez că sunt cu ea

Mi-a spus că vrea în pat. Și m-am strecurat după ea, la ea. Oare s-a dezbrăcat deja? Oare are părul strâns? I l-aș desface eu. Aș elibera-o eu.

Aș lua-o în brațe și aș așeza-o în așternuturi ca pe o făptură de cristal.

Cine sunt cu adevărat

Dragul meu drag,

E aproape miezul nopții. Am golit încă o cană de ciocolată caldă. Ultima. Băuturile fierbinți îmi țin atât de mult de cald în ultima vreme.

Toamnă fără el

Te-ai uitat și tu, într-o zi – o zi ca azi – în inima ta, și ai văzut că a venit toamna? Că bucuria ți-e mai palidă. Că te încălzește doar în unele după-amieze?

L-am chemat pe Dumnezeu să vină pe pământ

Draga mea,

Ești obosită. Ești necăjită. Te simți copleșită. Și neajutorată. Și singură. Strigătul care țâșnește dinăuntrul tău îl auzi numai tu. Și eu. Și ai vrea… da,

L-am văzut pe Dumnezeu

Se aud clopotele în ceruri. Catapeteasma nopții se trage între Dumnezeu și lume. Și el stă în altar și se roagă.

A îngenunchiat în veșmintele lui de aur,

Un moment de artă

Despre viață, despre azi sau numai despre momentul de acum, pot fi spuse atâtea. Ce vezi, auzi, gândești, simți – puse laolaltă într-un ceva – e opera de artă.

Bilet lăsat pe masă

Ascunsă într-una din realitățile mele ascunse. Copilul zâmbește. A joacă.

Femeia se întreabă ce inimă de cristal ar putea sparge dacă s-ar dezvălui.

Dincolo de perdeaua gândurilor,

Pământul iubirii

Pământul se răscolește. Și se vindecă.

Din măruntaiele profunde, din lumile de dedesubt ies valuri de tristețe ca aburii corpului ce s-a muncit. Ies valuri de tristețe și se sparg în inimile oamenilor ca bulele de săpun.