Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Care sunt cele cinci limbaje prin care ne cerem scuze? Sau avem nevoie să ni se ceară scuze?

V-am povestit că am citit cartea și v-am împărtășit opiniile mele despre ea aici: Care sunt cele cinci limbaje ale scuzelor? O carte de Gary Chapman și Jennifer Thomas.

În acest post am vrut să fac ceea ce nu am apucat dincolo, să detaliez fiecare limbaj al scuzelor în parte.

Hai să vedem, așadar, ce presupune fiecare dintre ele…

Primul limbaj al scuzelor: Exprimarea regretului – „Îmi pare rău!”

Este suficient să spui doar „Îmi pare rău”? Poate că nu întotdeauna, dar rămâne totuși baza pentru primul limbaj al scuzelor: exprimarea regretului. Exprimarea regretului surprinde aspectul emoțional al unei scuze, deoarece îi transmite persoanei ofensate faptul că simți vină, rușine și durere pentru faptul că l-ai rănit. Exprimarea regretului este fundamentală în relațiile funcționale.

Scuzele se nasc din regrete. Regretăm durerea pe care am provocat-o, dezamăgirea, neajunsurile pricinuite, trădarea încrederii. Regretul se concentrează pe ceea ce ai făcut sau nu, și pe felul în care îl afectează pe celălalt. Persoana rănită trăiește emoții dureroase și vrea ca și tu să simți o parte din durerea ei. Are nevoie de un soi de dovadă prin care să vadă că înțelegi cât de rău ai rănit-o. Pentru unii, acesta este singurul lucru pe care îl caută și vor să îl audă atunci când îți ceri scuze. Fără exprimarea regretului, ei nu simt că scuzele sunt relevante sau sincere.

Un simplu „îmi pare rău” poate avea o mare greutate în efortul de a detensiona o relație. Pentru unii oameni, absența cuvintelor „îmi pare rău” iese în evidență la fel de tare ca o durere de dinți. Adesea, cei care ofensează nu își dau seama că au omis câteva „cuvinte magice”, dar poți să fii sigur că cei care ascultă așteaptă ca acestea să-și facă apariția.

Dacă vrei ca oamenii cu exprimarea regretului ca limbaj al scuzelor să îți perceapă sinceritatea, trebuie să înveți să vorbești limbajul regretului, care pune accentul pe durerea lor, pe comportamentul tău și pe relația dintre aceste două elemente. Trebuie să le poți comunica durerea pentru faptul că le-ai provocat durere. Trebuie să poți realiza identificarea cu durerea lor și să stimulezi în ei dorința de a ierta.

Declarații care denotă regretul:

  • Știu că te-am jignit foarte rău. Acest lucru îmi provoacă o durere imensă. Îmi pare cu adevărat rău pentru ceea ce am făcut.
  • Mă simt foarte rău că te-am dezamăgit. Ar fi trebuit să fiu mai atent(ă). Îmi pare rău că ți-am cauzat atât de multă durere.
  • În acel moment e evident că nu gândeam prea limpede. N-am avut niciodată intenția să te jignesc, dar acum îmi dau seama cât de deplasate au fost cuvintele mele. Îmi pare rău că am fost atât de lipsit(ă) de sensibilitate.
  • Îmi pare rău că ți-am trădat încrederea. Am ridicat un obstacol în relația noastră pe care vreau să-l elimin. Înțeleg faptul că, deși mi-am cerut scuze, s-ar putea să treacă o vreme până când vei avea din nou încredere în mine.
  • Vi s-a promis un serviciu de care nu ați beneficiat. Îmi pare rău că de această dată compania noastră a comis o greșeală.

Al doilea limbaj al scuzelor: Acceptarea responsabilității – „Am greșit!”

O simplă scuză poate conta enorm – dar să-ți ceri scuze înseamnă, de asemenea, să-ți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale.

La baza acceptării responsabilității pentru propriul comportament stă disponibilitatea de a admite că „nu am avut dreptate”. Paul J.Meyer, fondator al Success Motivation Inc., și autor al cărții Chicken Soup for the Golden Soul declară: „Unul dintre cei mai importanți factori care determină succesul, este disponibilitatea de a admite că ai greșit.” Sunt de acord și cu medicul Spencer Johnson, care spunea: „Puține lucruri sunt mai puternice decât a avea înțelepciunea și puterea de a admite că ai făcut o greșeală și de a îndrepta lucrurile”. A învăța să spui „am greșit” reprezintă un pas extrem de important în procesul de a deveni un adult responsabil și de succes.

Pentru mulți oameni, cea mai importantă parte a unei scuze este să admiți că ai greșit în comportamentul tău.

Declarații de asumare a responsabilității:

  • Știu că ceea ce am făcut este greșit. Aș putea încerca să-mi găsesc justificări, dar nu am nici o scuză. Pur și simplu, ceea ce am făcut a fost un lucru egoist și greșit.
  • Am făcut o mare greșeală. În acel moment, nu m-am prea gândit la ceea ce făceam. Dar, privind în urmă, îmi dau seama că tocmai asta este problema. Ar fi trebuit să mă gândesc înainte să acționez. Ceea ce am făcut a fost greșit.
  • Felul în care ți-am vorbit a fost greșit. A fost aspru și fals. Am vorbit la supărare încercând să-mi caut scuze. Am vorbit fără dragoste și înțelegere. Sper că vei putea să mă ierți.
  • Am repetat o greșeală pe care o mai discutaserăm înainte. Chiar am greșit rău de tot. Știu că a fost vina mea.

Al treilea limbaj al scuzelor: Îndreptarea greșelii – „Cum pot repara lucrurile?”

New Webster Dictionary definește reparația ca „acțiunea de a da ceva înapoi proprietarului de drept” sau „a da ceva ca echivalent pentru ceea ce s-a pierdut, distrus etc.”

Everett Worthington Jr., profesor de psihologie la Virginia Commonwealth University și cercetător de top în domeniul iertării, denumește actul de a încerca o asemenea compensație drept „egalizare”.

Egalizare înseamnă să compensezi pierderea pe care cealaltă persoană a suferit-o. Reparația înseamnă egalizarea balanței justiției. Orice jignire sau ofensă adusă unei persoane o face pe aceasta să piardă ceva. Poate că ceea ce pierde este respectul de sine ori un beneficiu tangibil (ca de exemplu, dacă eu îți aduc ofense în fața șefului tău și pierzi o oportunitate de promovare). Deci este un act de bunăvoință pe care ofensatorul îl oferă în compensație pentru pierdere.

Pentru unii oameni, reparația este limbajul de bază al scuzelor. Pentru ei, afirmația: „Nu este corect faptul că te-am tratat în acest fel” trebuie să fie urmată de: „Ce pot să fac ca să-ți arăt că încă țin la tine?” Fără acest efort de reparare, asemenea oameni vor pune la îndoială sinceritatea scuzelor. Vor continua să se simtă lipsiți de dragoste, chiar și atunci când li s-a spus: „Îmi pare rău, am greșit.” Ei vor aștepta să primească reasigurări că îi iubiți.

Declarații de îndreptare a greșelii:

  • Ce pot face pentru a îndrepta ceea ce am greșit?
  • Știu că te-am făcut să suferi foarte mult și simt că ar trebui să mă compensez într-un fel pentru durerea pe care ți-am cauzat-o. Îmi poți face o sugestie?
  • Nu mă simt bine să spun doar „îmi pare rău”. Vreau să mă revanșez pentru ceea ce am făcut. Ce ai considera potrivit?
  • Știu că te-am făcut să suferi. Pot să-ți ofer din timpul meu ca să îndreptăm lucrurile?
  • Îmi pare rău că ți-am pătat onoarea. Pot să-mi retrag (public) cuvintele?
  • Mi-am încălcat promisiunea de un milion de ori. Vrei ca de această dată să-mi iau angajamentul în scris?

Al patrulea limbaj al scuzelor: Angajamentul sincer – „Îmi doresc să mă schimb!”

Noțiunea de regret (ori chiar de pocăință, dacă vrei) include ideea de a te răzgândi, de „a face cale întoarsă”. În contextul scuzelor înseamnă că omul își dă seama că are un comportament distructiv. Persoana regretă durerea pe care o cauzează celuilalt și alege să-și schimbe comportamentul.

Regretul înseamnă mai mult decât a spune: „Îmi pare rău, am greșit. Cum pot să mă revanșez față de tine?” Înseamnă să spui: „Voi încerca să nu mai fac acest lucru.” Pe unele persoane, regretul este cel care le convinge că scuzele sunt sincere.

Cum vorbim, așadar, limbajul regretului? Începem cu exprimarea dorinței de schimbare. Orice regret sincer începe în inimă. Recunoaștem că ce am făcut este greșit, că acțiunile noastre i-au rănit pe cei pe care îi iubim. Nu vrem să continuăm cu acest comportament; prin urmare, hotărâm că ne vom schimba. Apoi comunicăm această decizie persoanei pe care am ofensat-o. Hotărârea de schimbare este cea care arată că nu ne mai căutăm justificări. Nu ne mai minimalizăm comportamentul, ci ne acceptăm responsabilitatea deplină pentru acțiunile noastre.

Când îi împărtășim persoanei ofensate intenția noastră de a ne schimba, îi comunicăm ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Ne deschidem inima în fața lor – iar acesta este deseori limbajul care îi convinge că suntem sinceri.

Declarații care exprimă angajamentul sincer:

  • Știu că te-am făcut să suferi foarte mult prin comportamentul meu. Nu vreau să mai fac acest lucru niciodată. Sunt deschis la orice idei pe care le ai pentru a-mi putea schimba comportamentul. 
  • Cum aș putea să spun acest lucru într-un mod diferit, care să nu pară o critică?
  • Știu că ceea ce fac nu este de ajutor. Ce ai vrea să fac ca să schimb situația spre a fi mai bine pentru tine?
  • Vreau cu adevărat să mă schimb. Știu că nu voi fi perfect, dar chiar vreau să încerc să schimb acest comportament. Vrei să îmi aduci aminte dacă mă întorc la vechiul comportament? Nu trebuie decât să-mi spui „eșec”. Cred că mă va ajuta să mă opresc și să îmi schimb direcția.
  • Te-am dezamăgit făcând aceeași greșeală, din nou. De ce ar fi nevoie pentru a începe să-ți recâștig încrederea?
  • De atât de multă vreme repet același comportament. Deși vreau să mă schimb, știu că va fi greu și s-ar putea să eșuez pe parcurs, făcându-te din nou să suferi. Ți-aș fi foarte recunoscător dacă m-ai ajuta să mă gândesc la o modalitate de a mă ajuta să fiu constant și dacă m-ai încuraja când vezi că fac lucruri bune. Pot să contez pe sprijinul tău?

Al cincilea limbaj al scuzelor: solicitarea iertării – „Te rog să mă ierți!”

Solicitarea iertării demonstrează pentru unii oameni faptul că dorim să restabilim pe deplin relația.

Când cineva jignește, instantaneu se creează o barieră emoțională între doi oameni. Până când acea barieră nu este îndepărtată, relația nu poate progresa. Scuzele reprezintă încercarea de a îndepărta bariera. Dacă descoperi că limbajul de bază al scuzelor pentru o anumită persoană este solicitarea iertării, atunci aceasta este cea mai sigură modalitate de îndepărtare a barierei. Pentru acea persoană, un asemena lucru indică faptul că doriți cu adevărat să vedeți relația restabilită.

Un al doilea motiv pentru care solicitarea iertării este importantă este faptul că demonstrează că îți dai seama că ai făcut ceva greșit – ai jignit cealaltă persoană, intenționat sau neintenționat. Ceea ce ai spus sau ai făcut poate că nu a fost greșit din punct de vedere moral. Poate chiar ai spus-o sau ai făcut-o în glumă. Dar l-a ofensat pe celălalt. Ea sau ea este acum supărat/ă. Este o jignire care a creat o ruptură între voi doi. Din acest punct de vedere este o greșeală, iar solicitarea iertării este necesară, mai ales dacă ea reprezintă limbajul de bază al scuzelor pentru persoana respectivă. Solicitarea iertării reprezintă admiterea vinovăției.

În al treilea rând, solicitarea iertării arată că ești dispus să pui viitorul relației în mâna persoanei ofensate. Ai admis faptul că ai greșit, ți-ai exprimat regretul, poate te-ai oferit să te revanșezi într-un fel. Dar, acum spui: „Vrei, te rog, să mă ierți?” Știi că nu poți răspunde la acea întrebare pentru respectiva persoană. Este o alegere pe care el sau ea trebuie să o facă – să ierte sau să nu ierte. Iar viitorul relației se bazează pe acea decizie.

Declarații de solicitare a iertării:

  • Îmi pare rău pentru felul în care ți-am vorbit. Știu că am făcut-o zgomotos și aspru. Nu meritai acest lucru. Am greșit foarte rău și vreau să te rog să mă ierți.
  • Știu că acțiunile mele te-au făcut să suferi foarte mult. Ai tot dreptul să nu-ți mai dorești să vorbești cu mine niciodată, dar îmi pare cu adevărat rău pentru ceea ce am făcut. Și sper că vei putea să mă ierți.
  • Nu am intenționat să te fac să suferi, dar e clar că am făcut-o. Îmi dau seama de acest lucru acum și văd că acțiunile mele au fost greșite, deși eu doar încercam să mă distrez. Nu este niciodată corect să te distrezi dacă altcineva suferă. Îți promit că voi încerca să nu mai fac acest lucru niciodată. Și vreau să te rog să mă ierți.

Limbajul meu de cerere/primire a scuzelor

Pe parcursul cărții am crezut că limbajul meu de cerere a scuzelor este exprimarea regretului, părerea de rău. Mă știu sensibilă la exprimarea emoțiilor, la luarea lor în considerare. Sunt empatică. Daaar, mi-am făcut testul de la sfârșitul cărții. Și aveam să am o surpriză. Sunt 20 de întrebări, fiecare cu 5 variante de răspuns.

Am încercat să identific din răspunsuri la ce limbaj face trimitere fiecare, însă nu mi s-a părut chiar evident. în mod special pentru că un răspuns conține mai multe limbaje de cerere a scuzelor în el. Nu am înțeles de ce Chapman a ales să procedeze așa. Se poate vedea lucrul ăsta și din declarațiile de mai sus.

Și, pentru a nu-mi sabota rezultatul, nu m-am mai gândit la asta, doar am răspuns după cum am simțit că m-ar mulțumi pe mine cel mai mult.

După câteva întrebări, deja mi-am putut da seama că a doua variantă începe să câștige teren. Și așa a rămas până la final. Din 20 de întrebări, 12 răspunsuri le-am avut în favoarea a ceea ce ulterior am înțeles că se referă la asumarea responsabilității. 4 răspunsuri pentru îndreptarea greșelii, 2 pentru exprimarea regretului și câte 1 pentru angajamentul de schimbare și solicitarea iertării.

Apoi, gândindu-mă puțin, mi-am dat seama că are sens. Pentru mine, în general, asumarea responsabilității înseamnă ceva important. Este esențială. Este una dintre valorile mele. Și, atunci, probabil că mă aștept și de la cei din jur să își asume responsabilitatea pentru comportamentul lor.

Limbajul scuzelor cel mai „străin” de mine

Reacția cea mai puternică de împotrivire am avut-o pentru ultimul limbaj, cer de solicitare al iertării. Inițial m-am gândit că nu aș putea să rostesc niciodată aceste cuvinte: „Vrei să mă ierți?” Chapman spune că cei care au personalități puternice sau cărora le place să dețină controlul nu se exprimă foarte lejer prin acest limbaj al scuzelor. Sau cei cărora le este frică să fie respinși, sau cu frică de eșec. Are sens.

Dar eu mai am și altă perspectivă. Am meditat asupra iertării. Și nu am reușit să văd iertarea ca pe ceva pe care să ni -l oferim unul altuia. Poate pentru că eu nu cred nici în păcat. Și, atunci, nu înțeleg necesitatea unei iertări. Înțeleg regretul, părerea de rău. Dar iertarea? Ce înseamnă să ierți? Eu nu pot găsi nici o situație în mintea mea în care cineva ar trebui să îmi ceară mie iertare. Singurii față de care greșim suntem noi înșine. Dar nici atunci. Există doar alegeri. Și există doar acțiuni și consecințe. Mântuirea, pentru mine, înseamnă schimbare. Dacă fac ceva greșit, nu există nici o entitate pe lumea asta care să mă absolvească de consecințele comportamentului meu. Singura variantă și cale de așa-zisă mântuire este ca eu să mă schimb. Să acționez, să mă comport mai bine. Mai eficient, mai din inimă, mai sincer, mai empatic… După cum o cere situația. Și atunci da, îndrept ce am greșit. Uneori asta înseamnă și doar luarea în considerare a sentimentelor rănite ale altuia și exprimarea părerii de rău. E o schimbare față de a mă preface că nu e treaba mea că pe celălalt îl doare.

Deci eu nu cred în iertare, ci în schimbare.

Cam despre asta a fost vorba cu limbajele scuzelor. Acum mă simt un om mai înțelept cu un dram. Sper să vă aducă și vouă valoare această înțelegere a limbajelor scuzelor.

Care este limbajul scuzelor pentru tine?
Ce ai nevoie să auzi ca să scuzi pe cineva?
Cât de des îți dai seama că să îți ceri scuze poate face o diferență în relația cu cealaltă persoană?

signature
1 Response

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *