Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Bărbații de pe canapeaua mea. Ce vor bărbații, de fapt. O carte de Brandy Engler

Posted on

Cât de ispititor poate fi gândul că ai acces în mintea unui bărbat? Că poți afla ce gândește când te curtează, când te are, când te iubește? Când stă lângă tine, pe canapea?

Dar, mai ales, ce se află în spatele felului de a fi al unui bărbat? Cum poți traduce un bărbat?

Îmi amintesc că eram în librărie și făceam o plimbare vizuală printre titluri. Exploram. Bărbații de pe canapeaua mea. Hmm… Este asta o suită de aventuri amoroase? Inevitabil, m-am gândit la bărbații de pe canapeaua mea. Shhht!… Am tras cartea dintre celelalte și am întors-o cu spatele. Pentru cărți e o poziție foarte relevantă :))

Povești adevărate despre sex, dragoste și psihoterapie. Bărbați, sex, dragoste și psihoterapie la un loc? Asta ar putea fi ceva ce m-ar interesa. Și așa nu mă pot abține să nu fac profilul psihologic al fiecărui bărbat care capătă cât de cât contur în raza mea vizuală. Mi se pare de datoria mea să știu cu cine am de-a face 🙂 Iar Brandy Engler promite o înțelegere mai bună a subiectului?

Îi dau votul meu de încredere. Și asta pentru că, stă scris pe copertă:

Brandy Engler demonstrează că la baza comportamentului sexual al bărbaților se află adesea nevoia unei legături mai strânse, nevoie despre care le este dificil să discute cu femeile din viața lor. Educați că e mai accesibil să se exprime sexual decât emoțional, mulți dintre ei se folosesc de sex pentru a-și satisface nevoile neîmplinite de putere, acceptare, apreciere de sine, alinare și afecțiune.

În acest paragraf există 10 cuvinte cheie. Care m-au făcut să nu mai stau pe gânduri și să cumpăr cartea imediat. Îți poți da seama care sunt acelea?

Până recitești paragraful și aștepți ca intuiția să îți dea răspunsul câștigător, eu mă duc la frigider după o bucată de ciocolată. Nimic nu merge mai bine cu bărbații și sexul, decât ciocolata :))

… le este dificil să discute cu femeile din viața lor.

Și o să îți împărtășesc un secret. Cunoști limbajele iubirii? Mi-am propus să scriu despre primul limbaj al iubirii, despre care Gary Chapman spune că e reprezentat de cuvintele de încurajare. Pentru că eu am descoperit că acest limbaj este mai complex decât o specie anume de cuvinte. Se referă în general, la comunicare. Eu nu am cum să mă simt iubită dacă nu comunici cu mine. Dacă nu îmi vorbești. Dacă nu ne petrecem cea mai mare parte a timpului discutând, împărtășind. Și am testat acest lucru și la ceilalți din jur. E vorba de comunicare în ansamblu, nu doar de cuvintele de încurajare. O să îi trimit lui Gary un mail.

Așadar, revenind la carte… Cum adică să îți fie dificil să discuți cu mine?! Hmm… Trebuie să înțeleg despre ce e vorba!

Impresii generale

Este o carte scrisă foarte bine. Aproape nenatural de bine. Se simte influența pregnantă a unui editor. Și, dacă citești mulțumirile de la sfârșit, deduci că acesta este chiar David Rensin, co-autorul cărții. Contribuția lui nu are legătură cu subiectul sau cu poveștile, ci cu forma conținutului. El este cel care s-a asigurat că Brandy acoperă cele mai multe dintre situațiile pe care le poate întâlni un psihoterapeut specializat în chestiuni legate de sex. Inclusiv o mică picanterie. Cum gestionezi situația atunci când tu, psihoterapeut, te simți atrasă de pacientul tău.

Când s-a ridicat să plece, a pășit spre ușă mai încet decât de obicei și s-a oprit lângă mine, gânditor. Eu am zâmbit și nu am spus nimic. Dar obrajii mi s-au îmbujorat și m-am gândit cum ar fi să mă lipească de ușă și să mă sărute.

Așa 🙂 Cazurile tratate și discutate de Brandy sunt legate între ele prin istorisiri presărate peste tot despre povestea de dragoste trăită pe parcursul acestui an, cât a avut cabinet în New York, cu Rami, un bărbat exotic din Orientul Mijlociu.

E o carte incitantă și vie și prin faptul că descrie atmosfera din cabinet întru tocmai, înglobând atât perspectiva bărbatului-pacient, a lui Brandy ca psihoterapeut, cât și a lui Brandy ca femeie. Fiind life coach, m-a fascinant în special partea asta, unde Brandy are nevoie să fie atentă și la ea, dar să se dea și de o parte, și să rămână în stare neutră, pentru a-și îndeplini misiunea de psihoterapeut.

Și chiar cum pui problema atunci când un bărbat-pacient te provoacă. În tot felul de feluri.

O carte de căpătâi, pe care am să o includ în lista celor esențiale de citit despre relații. O carte pe care eu aș recomanda-o mai degrabă bărbaților, decât femeilor. Pentru a se înțelege mai bine pe ei înșiși. Pentru a-și da seama ce se află în spatele dorințelor lor, pornirilor lor. Pentru a intra în contact cu lumea dinăuntru, din umbra conștientului nostru. Pentru a descoperi și învăța că există această lume subterană care ne conduce și ne guvernează viața mult mai mult decât ne putem da seama. Doar așa pot face ordine acolo.

Avem nevoie de bărbați care se iubesc pe ei înșiși. Și sunt în controlul vieții lor. Eu am nevoie.

E o carte cu multă vindecare în ea. Pentru că aduce lumină și oferă un spațiu de siguranță, înțelegere și compasiune, prin care emoțiile pot fi recunoscute, asumate și eliberate. E o carte chiar de inteligență emoțională.

Mulți oameni își trăiesc relațiile între nevoia de iubire și teama de ea. Dar, ca să lămurim, nu este frica de iubire. De fapt, nimeni nu este îngrozit de iubire. Iubirea este minunată. Este, mai precis, frica de a nu pierde iubirea. Astfel, plasăm o mare responsabilitate pe umerii celorlalți, aceea de a ne face să ne simțim în siguranță. În realitate, nimeni nu poate să ne garanteze siguranța emoțională, fidelitatea sau să ne alunge nesiguranța.

În definitiv, dominarea temerilor personale este doar treaba noastră.

Despre ce e vorba

Cartea are 12 capitole, aproape toate purtând numele bărbaților despre a căror situație se povestește. Trei capitole sunt despre ședințele de psihoterapie de grup.

1. David

Iubita mea este absolut superbă. E înaltă și blondă, un manechin cu sâni perfecți și abdomen ferm și tare. Nu știu de ce, dar o înșel. Nu mă pot abține. Lucrează noaptea, iar eu ies cu băieții să bem ceva, și imediat ne apucăm să strângem numere de telefon.

 

Bărbații asemenea lui David, care aleargă mereu după fuste, primesc de regulă etichete precum „mitocan” sau „nemernic” și e simplu să-i judeci și să-i urăști. Cu toate acestea, comportamentul de Don Juan este motivat de aceeași nevoie interioară de iubire, încredere și acceptare de sine care ne mână pe toți, în moduri deseori ilogice și disfuncționale.

2. Rami

Este introdus iubitul lui Brandy din acea perioadă.

Eu și Rami veneam din lumi diferite, aveam religii și tradiții culturale diferite. Iar eu adoram diferențele, deși nu le înțelegeam pe deplin. De fapt, probabil că făcusem un fetiș din aceste diferențe în loc să înțeleg că, într-o relație, este fundamental să există oarecare similarități.

3. Alex

După ce ieșiseră împreună vreme de trei ani, Alex venise la mine îngrijorat că ea nu mai avea chef de sex. Voia să-i trezească din nou la viață libidoul adormit, ca să nu ajungă la genul acela de relație de complezență, lipsită de pasiune, despre care citim cu toții în revistele pentru femei.

Este cea mai romantică poveste din carte. Cu un final foarte sexy 🙂

Eram surprinsă cât de mulți dintre clienții mei de sex masculin erau preocupați până la disfuncție de dorința de a satisface o femeie. Pe de o parte, prindeam curaj când vedeam că bărbații pot aprecia sincer plăcerea unei femei, într-atât încât să uite sau o amâne pe a lor. Dar, în același timp, e trist dacă totul ajunge să se reducă la o nevoie obsesivă de a satisface și de a fi bun.

Ce mai situație: bărbații își fac griji că nu le satisfac pe femeie, în timp ce femeile au probleme cu acceptarea dreptului lor de a primi. O orgie de anxietăți.

4. Paul.

Nu fac sex cu soția. Mi-e greu să-mi mențin erecția. Așa că mă duc  la prostituate.

Când Paul s-a deschis, m-a ajutat să ies din această nebuloasă și mi-am dat seama că interacțiunile sexuale cu soția și prostituatele dezvăluiau un adevăr foarte important: femeile sunt incredibil de puternice în ochii bărbaților.

De fapt, femeile sunt așa de puternice încât îi copleșesc pe aceștia. Bărbații au nevoie de femei ca să supraviețuiască emoțional: au nevoie de aprobarea noastră, de sprijin și de încurajare, iar toate acestea le permit să aibă succes în lume, să se simtă încrezători. Grija și alinarea unei femei îi ajută pe bărbați să se simtă în siguranță și cu picioarele pe pământ.

Toate femeile din viața lui Paul erau puternice. Își idealiza într-atât soția, încât se simțea mărunt. Le disprețuia așa de tare pe prostituate, încât se simțea mare. Și, drept urmare, a devenit nesigur pe propria lui valoare.

Problemele lui nu aveau prea mare legătură cu sexul. Nu aveau de-a face cu gustul pentru sex sau cu nevoia firească a unui bărbat de a lua suplimente sexuale, ci cu părerea lui Paul despre sine și cu capacitatea lui de a-și menține respectul de sine în prezența femeilor pe care le iubea. Un aspect important, deoarece aici se află raza de speranță în această poveste. Tot aici se găsește și răspunsul la întrebarea mea: „Ce vor bărbații?”

Paul voia să își iubească soția și să se iubească pe sine în același timp, și avea nevoie disperată de iubirea ei.

5. Charles

Îi cerea iubitei lui să joace role-play și să îi spună că îl înșală cu cel mai prieten al lui. Doar așa se putea excita.

Eu cred că orice comportament sexual are o semnificație. Ne transmite ceva. Sexual este o până albă pe care oamenii își proiectează universul psihic interior. Aceste pânze pot fi acoperite cu expresii ale iubirii și bucuriei. Sau pot deveni o uriașă groapă de gunoi, plină cu reziduuri ale inconștientului, cum ar fi traume vechi, nevroze și fixații. În acest ultim caz este vorba despre un proces de purificare; emoțiile neîmplinite sunt redirecționate către sex și se manifestă sub forma dorințelor sexuale. Acest lucru li se întâmplă adesea bărbaților, deoarece ei au prilejuri limitate de eliberare a tensiunilor sociale și de abordare directă a sentimentelor proprii.

Un semn că această himeră sexuală există este acela că omul rămâne blocat în anumite tipare, ca în cazul lui Charles; ideea infidelității era singura cale prin care își putea elibera tensiunile, era obsedat de această activitate limitată. Deși lui i se părea nevinovat, după cum afirma și Kelly, aceste jocuri erotice păreau să ascundă ceva. Cu alte cuvinte, groapa de gunoi din inconștientul lui Charles dădea acum pe afară, afectând integritatea relațiilor lor sexuale, dându-le un aer bolnăvicios. La ce încerca Charles să facă față, sau ce încerca să evite? Acesta era strigătul lui de ajutor?

6. Grupul bărbaților: euforia.

Discuții între bărbați despre sentimentul de neputință pe care îl au în cadrul relațiilor. Și despre dorința de a fi fascinat de o femeie.

– Andrew vrea să se simtă îmbătat, am spus adresându-mă întregului grup. Este asta iubire?

Iată ce voia, de fapt, să afle fiecare dintre bărbații aflați în încăpere. Cu toții aveau sentimente puternice, dar care erau acestea? Iubire? Obsesie? Satisfacerea orgoliului? Un cocktail de hormoni? Era vreo unul dintre aceste sentimente suficient pentru a susține o relație pe termen lung?

– Antoine ridică un subiect care este relevant pentru toți cei prezenți aici, am spus. Ce nu vă oferiți vouă înșivă?

– Am o idee, a spus Antoine. Putem face exercițiul ăla de meditație în grup de acum câteva ședinte?

Nimeni nu a obiectat. Au închis cu toții ochii, iar eu i-am ajutat să ducă la bun sfârșit un exercițiu de vizualizare despre generarea sentimentului de bunătate izvorâtă din iubire. Este o tehnică la care recurg adeseori. Pare care de prost gust, dar nu-mi pasă, pentru că dă cu adevărat rezultate. De data asta am văzut lacrimi în ochii lui Oscar și ai lui Andrew.

7. Însemnări din carnetul meu de psihoterapie

Două discuții cu Michael. Mă masturbez în fiecare zi și tot mai simt nevoia de sex, e vreo problemă?

Ca în cazul multora dintre pacienții mei, s-a dovedit că Michael nu știa, de fapt, ce voia. Nu era conștient că se simțea singur, iar corpul său resimțea senzația excitației sexuale, o sublimare fizică. În cazul lui Michael, ca și al altor bărbați, pe care îi sfătuiam să fie mai conștienți de natura reală a dorințelor lor, o multitudine de aspirații emoționale păreau implicate în ceea ce credea el că își dorește.

~

– Vreau doar să fac sex. Nu mă interesează o relație cu o femeie în momentul de față. Cred că-i mai practic să merg la prostituate. Plătesc, obțin ce vreau, fără vreo obligație. Mi-aș dori doar să nu trebuiască să plătesc și să pot, pur și simplu, să fac sex. De ce să plătesc pentru asta? De ce pentru o femeie trebuie să fie mereu atâta tevatură? Dacă am chef de sex, ar trebui să-i pot spune unei femei că sunt excitat și s-o întreb dacă am putea face sex. De ce trebuie să se pună și problema unei relații? De ce trebuie să ne implicăm mereu și sentimental? Nu sunt și femeile excitate? Nu vor și ele doar să și-o tragă?  […]

Dorințele și fanteziile lui Michael i-au scos la iveală nu numai teama de a interacționa cu femeile, dar și dorința de a evita această teamă. Ducând fantezia până la capăt, vede că este de neconceput. Dezvăluie că, dincolo de toată fanfaronada, de fapt vrea să aibă o relație. Obstacolul este că Michael se simte stânjenit în preajma femeilor, se teme de ele. Alege interacțiunea contra cost pentru ca orgoliul să nu-i fie niciodată pus la încercare. Și când încerca să se justifice în fața lui însuși, părea destul de rezonabil. Da, poate că bărbații vor doar să și-o tragă, după cum spune Michael, dar, în mod cert, pentru el nu este singura motivație.

Motivul pentru care mulți dintre pacienții mei nu știu ce vor este că nu sunt pe deplin atenți la nevoile lor. Deseori își doresc ceva imprecis, tânjesc brusc după ceva și pur și simplu acționează fără să stea prea mult pe gânduri. Obiectivul meu este să-i învăț să-și ia un răgaz când au un impuls sexual și să mediteze la această întrebare: ce vreau cu adevărat?

8. Grupul bărbaților: furia

Femeile sunt toate niște scârbe.

Mi se pare fascinant în ce măsură propria noastră capacitate de a iubi se leagă de o singură ființă, mama. Când un băiat își percepe mama ca fiind lipsită de afecțiune, distantă sau crudă, întreaga sa viziune asupra femeilor devine distorsionată, negativă și dureroasă. Majoritatea bărbaților din grupul meu aveau o relație defectuoasă cu mama lor și un stil propriu de a le respinge și pe celelalte femei din viața lor. Nu cred că vor în mod conștient să se ferească de femei. Când bărbații folosesc în prezența mea cuvinte precum „târfă”, „curvă” sau „nebună” pentru a descrie o femeie, încerc să depistez originea acestui sentiment. Este interesant faptul că, dincolo de ranchiună, am descoperit ascunsă o dorință profundă de iubire. Problema intervine atunci când femeile pe care le doresc îi refuză sau îi disprețuiesc, prin urmare se simt rușinați și proiectează acest lucru asupra lor.

Mai mult, am mai remarcat că atunci când femeile sunt promiscue sau tratează sexul cu indiferență, ca pe un simplu act sexual, cuvântul „târfă” le este adesea aruncat în față. De ce ar exista atâta ostilitate din partea unui sex și a unei culturi care, teoretic, celebrează relațiile amoroase în afara căsniciei? Cred că atitudinea ei afirmă că sexul, respectiva relație intimă, nu are nici o importanță pentru ea și, mai important, că nici bărbatul respectiv nu înseamnă nimic pentru ea. Poate că bărbații nu știu asta întotdeauna, dar ei vor ca sexul să conteze, vor să fie special. Din păcate, majoritatea se tem prea tare ca să-și permită vreodată să facă asta.

9. Casey

Prefer pornografia decât să fac sex cu iubita mea. Ce-i cu mine?

– Ați avut vreo discuție despre aceste schimbări din viața voastră sexuală?

– Nu vorbim despre viața noastră sexuală, a spus Amy.

– De ce?

– Dacă suntem îndrăgostiți, atunci lucrurile vin de la sine.

Mi-am ținut gura și am lăsat afirmația ei să plutească un timp în aer.

– Este un mit periculos, Amy. Am spus într-un târziu. În viața sexuală lucrurile nu vin întotdeauna de la sine, chiar dacă cei doi parteneri sunt foarte îndrăgostiți unul de celălalt.

M-au privit amândoi de parcă n-ar mai fi auzit în viața lor ceva așa de absurd, sau cel puțin de parcă nu m-ar fi crezut.

– Dacă nu există comunicare, vă expuneți la tot felul de neînțelegeri. Casey, i-ai impus lui Amy noile tale idei fără să o întrebi și pe ea ce părere are. Ea nu știe ce înseamnă toate astea pentru tine. Iar tu, Amy, ai presupus automat că această schimbare înseamnă că el nu te mai iubește și te simți trădată.

Amy a dat ușor din cap, aprobatoare. Casey nu a schițat nici un gest.

10. Mark

Problemă e că vreau să am o relație. Dar dacă îi spun unei femei cum sunt cu adevărat, n-am nici o șansă. Sunt sadic. Trebuie să lovesc o femeie ca să mă excit.

Recurgând la faimoasa tehnică a „scaunului gol”, din terapia gestaltistă, ne-am prefăcut că mama lui era în biroul meu. I-am cerut să se întoarcă cu fața spre scaunul acela și să-i spună mamei lui tot ce simțise în adolescență. Am ieșit din câmpul lui vizual, intervenind ocazional doar pentru a reacționa delicat la ceea ce simțea el. Ca de obicei, am încercat să-i amplific emoțiile pe care le resimțea:

– Spune-i toate motivele pentru ca ești supărat, l-am îndemnat. Mark se străduia din răsputeri să spună ceva, dar abia dacă a reușit să mormăie vreo două cuvinte. Haide. Spune-i de ce aveai tu nevoie.

Brusc, Mark s-a pornit.

11. Bill

Sunt dependent de sex. A cheltuit foarte mulți bani cu alte femei și a avut o relație cu un transsexual.

Într-un final, ajunseserăm într-un punct în care mesajele lui erau amestecate. De ce un bărbat care vrea iubire o caută prin intermediul sexului? Dacă ți-e sete, mănânci un sandviș? Dacă ești obosit, bei un pahar cu apă? Acesta este încă un exemplu că bărbații învață că nu e bine să fie sentimentali, dar e în regulă să se manifeste sexual. De aceea, comunicarea nevoilor și speranța satisfacerii lor se produc prin sex.

Lucrul ăsta chiar tulbură apele. În loc ca sexualitatea să fie o exprimare liberă a iubirii, a vieții și a erotismului, este împovărată de alte așteptări. Pentru Bill, asocierea iubirii cu sexul devenise nevrotică. Această explicație prin „libido exacerbat” sau „pur și simplu ador sexul” pe care o dau mulți dependenți de sex este, de fapt, dependență mascată sub forma dorinței. De fapt, este vorba despre o nevoie emoțională, un om vrea să primească asigurări că este iubit. E ca și când ai spune: „Mă iubești? Mă iubești? Ești sigură? Nu te cred. Mai zi-mi o dată.”

12. Ultima ședință

Un tânăr compozitor, de mare succes: în meseria mea scriu cântece de dragoste, dar eu nu cred în iubire. O fac doar pentru bani. Totul este o iluzie. Feromonii, dopamina, totul se reduce la sex. La procreare. Iubirea este o fantezie romantică.

Spre marea mea plăcere, această modificare în abordarea iubirii se petrecea des. De fapt, bărbații spuneau: „Nu mai caut iubirea. Vreau să fiu iubirea”. Deseori mă opream să mă minunez de evoluția de la expresiile precum: „Toate femeile sunt niște târfe” la „Pe vremuri mă întrebam dacă sunt iubit. Acum mă întreb dacă am iubit vreodată.” Nu-mi venea să cred că bărbații foloseau asemenea expresii față de mine. Interesul se muta de la ceea ce puteau primi la ceea ce puteau oferi, și eram încântată.

Cu ce am rămas

Pentru că toate acestea sunt lucruri cu care lucrez deja de o vreme, ce m-a impactat cel mai mult din carte nu are legătură nici cu bărbații, nici cu sexul. Ci cu încrederea în sine și cu adevărul. Cu legătura dintre acestea două. Importanța de a fi sincer pentru sănătatea psihologică a celuilalt.

Într-una din povești, la o ședință, participă și soția. Care îl întreabă pe soț despre natura distanței dintre ei, a plecărilor lui de acasă. El nu are curajul să îi spună adevărul, că o înșală, că merge la prostituate.

Mă simțeam de parcă aș fi asistat la pierderea totală a încrederii în sine a unei femei, când percepția îi era complet alterată, iar adevărul se pierdea în ceață, scrie Brandy.

A fost pentru prima dată când am conștientizat că, atunci când ascunzi adevărul față de cineva, mai ales când ești provocat să îl destăinui, există o altă consecință a lașității noastre. Nu doar că minți sau că celălalt își pierde încrederea în tine. Dar își pierde încrederea în el însuși. Pentru că, probabil, simte adevărul. Îl intuiește. Dar nu are probe, în această instanță. Și, astfel, crezându-te pe tine sau acceptând să ia de bună cuviință cuvântul tău, își erodează încrederea în vocea interioară. În el însuși. Ceea ce mi se pare mai tragic decât toate celelalte. Asta e adevărata înșelare.

M-a făcut să stau mult pe gânduri la toate felurile în care dinamica asta apare în special între părinți și copii. Mami și tati nu ne spun adevărul, ne direcționează atenția sau pur și simplu nu discută deschis cu noi. Nu ne spun ce se întâmplă. O vezi pe mama că e tristă, dar ea îți spune că nu are nimic. Pe motiv că suntem copii. Și asta ar trebui să însemne că nu înțelegem, sau nu e cazul să fim implicați. Însă cum rămâne cu percepția lui? I se impune o realitate exterioară ca fiind validă. Deși, nu e neapărat adevărată. Și uite așa, când ești mare, nu mai știi să citești emoțiile celorlalți. Și nu mai ai încredere în tine. Nu mai ai simțuri cu care să te orientezi în lume. Nu mai știi care și unde e adevărul. Îi crezi pe ceilalți în loc să te crezi pe tine. Cauți validare ca un flămând.

Avem o mare nevoie de adevăr. Și de transparență.

Ce mi-ar fi plăcut să fie altfel

  1. Mi-ar fi plăcut ca Brandy să mizeze mai mult pe energia vindecătoare a cărții. Să pună mai mult accent pe asta, să o scoată în evidență. Vindecarea s-ar fi transmis la mii de bărbați, numai prin citit. 
  2. Consider că ar fi fost un mare plus dacă fiecare capitol, respectiv temă tratată, ar fi avut o parte distinctivă de concluzii. La sfârșitul fiecărui capitol să fie incluse reflecțiile, esența sau cheile acelei situații. Astfel încât cititorul să fie ghidat ce să își ia, ce să înțeleagă din acele povești. După cum se vede și din citatele selectate de mine, există astfel de paragrafe, dar ele sunt disparate. Fără sublinierea concluziilor, cititorul poate parcurge cartea ca și cum s-ar uita la un film, fără să își dea seama ce anume are nevoie sau poate să învețe din toată acea experiență. Respectiv, cum poate gestiona o situație similară în viața personală.
  3. Și un lucru pe care eu una îl aștept de la orice psiholog, terapeut, life coach, trainer și tot restul curcubeului de îndeletniciri care presupun lucrul cu oameni. Aș fi vrut ca Brandy să arate cum își este psihoterapeut ei înșiși, în primul rând, sau paralel cu pacienții pe care îi are. Din punctul meu de vedere, asta e dimensiunea care face diferența în arta lucrului cu oamenii. Să fii tu însuți rezultatul a tot ceea ce poți face cu sau pentru alții. Și povestea ei de dragoste cu Rami ar fi fost chiar cea mai bună ocazie. Am simțit că ea își ajuta pacienții să afle ce își doresc cu adevărat, dar nu își punea aceeași întrebare ei înșiși. Poate pentru că era abia primul ei an de psihoterapie.

În încheiere

M-am lăsat exaltată folosind citate atât de lungi, însă nu m-am putut abține. Tocmai când vorbim despre plăceri să mă abțin? 🙂 Asta îmi doresc și pentru voi, să nu vă abțineți să o citiți. Sper că v-am făcut poftă. O recomand. Are cu ce să vă schimbe perspectiva asupra bărbaților și a felului în care percep ei sexul. E o carte bună despre sex, în general.

Să aveți poftă la citit și să vă pătrundă! 🙂

 

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *