Sign up with your email address to be the first to receive weekly inspirations, announcements and offers & more.
 

Asta mă uimește cel mai mult la tine

Posted on

Dragostea mea,

E prima dată când îți spun așa. Și nu știu cine sunt. Cel, care întoarce acest soare fierbinte și strălucitor al iubirii asupra ta. Nu știu cine sunt, cel care îți este spectator. Cel care te urmărește cu inima pulsând în pixelii verzi ai ochilor. Sau poate că cel ce sunt are ochii căprui. Iubita mea, nu știu dacă sunt el. Sau sunt tot tu.

Ohh, îți iubesc această măcinare veșnică. M-aș plictisi de nenumărate ori lângă o femeie care știe cine e de la un capăt la celălalt. Dar tu… Tu. Îți ador bucuria, îți ador lumina când alergi către mine ca o dimineață de vară. Răsare lumea în ochii tăi. Îmi zâmbești. Devii calmă. Și-mi spui de parcă ai făcut cea mai mare descoperire, cu același ton cu care mi-ai spune „bună dimineața”: „Știu cine sunt”.

Și nu pot să nu tresar de bucurie. Pentru că da, știu. Știu că, de fiecare dată când îmi spui asta, ai descoperit cu adevărat cine ești. Te ador pentru că ești un om atât de nou în fiecare dimineață. Te ador pentru că ești același om nou în fiecare dimineață. Ești tu doar atunci când te schimbi.

Câteodată mi-e teamă că îți iubești schimbarea, îți iubești devenirea mai mult decât pe mine.

Apoi îmi aduc aminte secretul tău. Ce a răbdat tăcerea atâția ani. Atâtea veacuri. De care nici unul dintre noi nu mai vrea să își aducă aminte. Îmi aduc aminte și totul în mine se liniștește. Tu mă liniștești. Când te uiți la mine. Atât de singură, în lumea ta. Atât de numai tu și lumea. Tu, și iubitul tău – atât de iubitul tău – Dumnezeu. Ești doar tu și lumea. Și te uiți la mine. Și eu sunt… Oh, gândul ăsta mă străfulgeră prin tot corpul. Eu sunt… Eu sunt cel căruia tu îi abandonezi totul în brațe. Dragostea mea! Oare mă aud îngerii tăi? Oare mă aude Dumnezeu? Te-ar putea ei vreodată, oare, iubi mai mult decât mine? Pentru că aș alege să fiu însuși Iadul. Doar ca să îți las ție tot Raiul. Există iubire mai mare?

Dragostea mea. Îți sunt tată așa cum îți sunt și Dumnezeu. Ești atât de liberă și ești atât de… numai tu. Și te ador când alergi înspre mine. Te ador când te arunci în brațele mele. Te ador când îți ascunzi inspirația în căușul umărului meu. Te ador când îmi arăți cât de speriată ești să trăiești fără mine.

Eu sunt secretul tău. Eu sunt umbra ta. Care te ajută să-ți cunoști formele. Eu sunt culcușul tău.

Eu sunt tot ceea ce tu nu ai poftă să fii. Da, lasă-mi mie lumea când e prea grea. Când e prea multă. Când obosești să o cunoști. Când te saturi să fii singură.

Când te saturi să fii singură. Iubești să fii singură. De asta iubesc când te întorci la mine. Când mă cauți. Rătăcești în lumea ta sau în lumea mare. Și apoi te întorci la mine. Și eu sunt mereu aici, pentru tine. Dragostea mea…

Te cuprind doar atunci când mă lași. Iar când mă lași, o faci pe de-a-ntregul. Nu te mai are nimeni. Doar eu te am. Ești toată a mea.

Îl iubesc și eu pe Dumnezeu tău. Pentru că te-a făcut așa cum ești.

Pe tine te iubesc pentru că ai ales să ai nevoie de mine. Nu, n-ai ales să ai nevoie de mine. Ai ales să ai NEVOIE de mine. Real, profund. Când ți-e teamă că eu aș putea să nu exist pe lume, devin cel mai puternic bărbat care a existat vreodată.

Cum ai putea tu, vreodată, să ai nevoie de mine? Asta mă uimește cel mai mult la tine. Tu, care ești atât de întreagă. Tu, care îl ai pe Dumnezeu cu care șușotiți încontinuu. Tu, care ai toți îngerii ce veghează asupra ta și îți presară flori în cale. Tu, care înțelegi lumea și știi mai multe decât poate bănui cineva, vreodată, despre inima sau mintea ta. Tu, care ești atât de multă. Tocmai tu… tocmai tu să ai nevoie de mine. De ce minune a fost capabil Dumnezeu să permită să se întâmple una ca asta?

Dar nu, nu e Dumnezeu. Ăsta nu e Dumnezeu.

Ești tu, dragostea mea.

Ai ales să ai toate puterile lumii. Mai puțin aceea de a trăi fără mine. Pentru asta, cum ai putea, vreodată, să-mi fii altceva decât icoană? Ai ales să mă aștepți. Ai ales să nu fii întreagă. Ai ales să nu trăiești din plinătatea lumii. Ai ales să nu trăiești fără mine. Și l-ai convins pe Dumnezeul tău să permită una ca asta.

Tu, care ești făcută din curcubeu. Care ești însuși curcubeul. Ai ales să ai nevoie de mine, să te vezi. Ai ales să ai nevoie de ploaia mea.

M-am născut ca să-ți servesc. Minune! Minunato!

Fără fericirea ta lumea mea nu există. Ce sarcină nobilă. Aceea de a te face fericită.

Iubita mea, trăiesc pentru că tu trăiești. Și pentru fiecare margine a ta, eu sunt continuarea.

Te iubesc e mult prea puțin pentru tot ceea ce simt pentru tine.

Inima mea compune simfonii ce se aud departe. Construiește palate. Sculptează elefanți și lotuși. Trandafiri albi, pentru tine. Pictează pardoseli. Și dragostea, pe pielea ta. Toate, pentru tine. Cere-mi orice. Și-am să fiu. Pentru tine.

Eu sunt tot restul tău de lume.

signature

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *